Cum acest blog s-a nascut din focul trairilor mele, in perioada celui de-al doilea cancer de san, revin incercand sa reiau firul, sau mai exact, sa il torc!
Daca ar fi sa dau repede o solutie, o ideea in ce priveste abordare vietii in fata unei boli... mortale, nu as putea cadea in penibil cu o fraza de genul: "Gandeste pozitiv!" Asta este o mare aiureala.
Unde poate fi pozitivitatea aici?
Privind in urma, as spune ca, indiferent de gravitatea bolii, de nivelul spiritual al fiecaruia, ceea ce este imperios necesar este sa... ai proiecte!
Viata trebuie traita pana la ultima suflere! Si este mereu ceva pentru care merita sa faci asta!
Cantaret francez Dave, olandez de origine, a ales pentru mama sa, aflata in pat fara perspectiva de a se vindeca, eutanasia! In Olanda este legiferata moartea asistata.
Dupa moartea mamei sale a scris o carte autobiografica, in care dezvaluie dubiul sau in fata acestei decizii, instalat in suflet atunci cand, admirand un copac inflorit, fata mamei s-a luminat de fericire.
Da. Cred ca exista mereu ceva pentru care merita sa traiesti, chiar si suferind! Spiritul creste si se intareste, invata si se curata!
În vremea aceea a venit Iisus în Betsaida şi I-au adus un orb şi L-au rugat ca să se atingă de el. Atunci Iisus, luând pe orb de mână, l-a scos afară din sat. Şi scuipând în ochii lui şi punându-şi mâinile pe el, l-a întrebat dacă vede ceva. Dar el, deschizăndu-şi ochii, a zis: văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci. După aceasta şi-a pus iarăşi mâinile pe ochii lui şi atunci a văzut bine şi s-a vindecat, căci a văzut lămurit pe toţi. Apoi l-a trimis la casa sa, zicându-i: în sat să nu intri, nici să spui cuiva din sat. Marcu 8: 22-26
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu