CUM TREBUIE SA POSTIM?

Astazi incepe Postul cel Mare. 

Este timpul unui razboi duhovnicesc in care, dupa sf Maxim Marturisitorul (Rasp. Catre Thalasie, 49), "luptatorul trebuie sa astupe izvoarele apelor celor dinafara cetatii si sa nu se indeletniceasca decat cu rugaciunea si cu muncirea trupului prin filosofia cea lucratoare, adica cu ostenelile trupesti."
Apele cele dinafara cetatii sunt cugetele trimise de fiecare din simturile din lumea sensibila, care strabat sufletul asemenea unui râu ce trece prin cetate. Fiindca diavolul se foloseste tocmai de aceste cugete ca sa ne dea razboi, de aceea in timpul luptelor duhovnicesti trebuie sa ne oprim de la contemplatia naturala si sa ne indeletnicim numai cu rugaciunea si cu nevointele trupesti. 
Rugaciunea indreapta mintea catre Dumnezeu, iar nevointele trupesti indreapta pofta si iutimea spre cele duhovnicesti. 
Astfel, toate puterile sufletesti sunt adunate la un loc si indreptate intr-o singura directie spre Dumnezeu, si omul capata mare putere impotriva vrajmasului, despre care Insusi Mantuitorul spune ca nu se poate birui fara numai cu rugaciune si cu post (Mc. 9, 29).

Dupa regulile bisericii prima si ultima saptamana a acestei perioade de infranare si rugaciune sunt cele mai grele, cu post aspru si rugaciuni specifice.

Mai intai de toate trebuie stiut ca postul nu este ceva menit sa omoare omul ci numai pacatul din el!

In aceasta saptamana postul este absolut: - prima masa este miercuri, iar a doua vineri, cu indemn , pentru cine poate, sa se lipseasca chiar si de cea de miercuri!

- rugaciunile se inmultesc; slujbele in biserica se lungesc, si cu ele si se face privegherea de noapte. 

- grijile fata de trup se imputineaza si timpul liber trebuie cheltuit  in rugaciune, tacere si cugetare duhovniceasca.

Rezultatul este imediat: prin strunirea trupului si prin usurarea lui de multimea materiei, poftele se domolesc si mintea se curateste, „supararile dracesti nu indraznesc, iar ingerii stau mai aproape de cei ce se nevoiesc cu postul”.

Rugaciunea, alt front de lupta, hrana si intarire pentru suflet , se inmulteste la toate slujbele si, indeosebi, se adauga rugaciunea Sf. Efrem: „Doamne si stapanul vietii mele…”, ca o pecete duhovniceasca peste rugaciunea obsteasca din aceasta vreme. Ea este epicleza acestei Liturghii de pocainta a postului, care lucreaza prefacerea omului trupesc in cel duhovnicesc. 
Psaltirea se citeste de doua ori acum, in cursul unei saptamani caci, dupa cuvantul Marelui Vasile: „Psalmul este alungatorul dracilor, aducator al ajutorului ingeresc, arma pentru teama de noapte, liniste pentru ostenelile zilei, fapta ingereasca, traire cereasca, mireasma duhovniceasca” (Comentarii la Psalmi).

Cum spuneam nimeni nu ne impinge spre moarte prin post!

„Dacă tu din cauza slăbiciunii trupeşti, nici o zi nu poţi petrece fără hrană, nimeni, fiind om inţelept, nu’ţi va reproşa pentru aceasta, căci noi avem pe Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, care nu cere de la noi nimic care întrece puterile noastre. El nu cere de la noi numai înfrânare de la mâncare şi post, ci El vrea să renunţăm la ocupaţiile lumeşti şi să ne îndeletnicim cu cele duhovniceşti… 
Dacă noi am mânca numai cât ne trebuie pentru întreţinerea noastră şi ne’am feri de cele rele, n’am mai avea nevoie de post… Cel ce mănâncă şi nu poate posti, cu atât mai mult să facă milostenie, să se roage cu mai multă râvnă şi să asculte învăţătura Domnului de la care slabiciunea trupească nu’l impiedică să se împace cu cei certaţi şi să alunge din suflet duhul răzbunării”. Sf. Ioan Hrisostom-Facere,Omilia 10.

„Întru Sfânta Patruzecime, în ziua dintâi a săptămânii cei dintâi, adică luni, nicidecum nu se cade a mânca. Aşijderea şi marţi. Iar miercuri, după săvârşirea dumnezeieştii Liturghii celei mai ’nainte sfinţite, se pune pe masă şi mâncăm pâine caldă şi mâncare caldă din seminţe şi se dă şi apă caldă cu miez (zeamă de fructe). 
Iar cei bolnavi, care nu pot să pazească cu post negru cele doua zile dintâi şi bătrânii, mănâncă pâine şi beau apă după vecernie, marţi… 

Iar în sâmbete şi duminici dezlegăm numai la untdelemn şi vin iar întru celelalte cinci zile ale săptămânii postim până seara şi mâncăm mâncare uscată, afară de sâmbătă şi duminică. 
Iar peşte întru Sfânta Patruzecime nicidecum nu îndrăznim să mâncăm, afară de prăznuirea Bunei Vestiri şi de Duminica Stâlpărilor”. Tipicul Mare, p. 42.

- „Postul este oranduit cu scopul de a smeri sufletul. Deci, daca trupul este smerit de boala si cuprins de slabiciune, se cade sa i se dea hrana si bautura dupa trebuinta si cat poate sa suporte”. Timotei 8.

- „În Postul Mare, cel bolnav se cuvine a fi dezlegat sa ia hrana si bautura cat ii trebuie, caci este drept ca cel bolnav sa se impartaseasca cu untdelemn”. -Tim. 10.

Potrivit Molitfelnicului, „Cel ce va mânca carne, ouă sau brânză în Postul Mare sau miercurile şi vinerile de peste an, doi ani să nu se împărtăşească”.
Iar „cine va mânca carne şi brânză în Sfântul şi Marele Post sau miercurea şi vinerea, acela patru ani să nu se împărtăşească şi să ia şi alt canon greu”. ILT, 382. 

„Postiţi în zilele săptămânii celei mari (Săptămâna Patimilor) gustând numai pâine, sare, legume şi apă; iar de vin şi de carne să vă feriţi cu totul. 
În vinerea şi sâmbăta cea mare, dacă sănătatea vă îngaduie, să nu gustaţi nimic până la cântatul cocoşului din noapte..
 „In ziua sâmbetei ţineţi postirea până la lumina zilei Învierii Domnului. 
Dar din seara sâmbetei şi până la lumina zilei Învierii, staţi în Biserică priveghind, citind Legea, Profeţii şi Psalmii”. Constantinopol Apostolic V, 18-19.


Tuturor celor care pornesc la acest Razboi Nevazut le doresc putere si izbanda.
Post binecuvantat!


„Zis-a Domnul: Vedeți să nu fiți amăgiți, căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt și vremea s-a apropiat. Nu mergeți după ei. Iar când veți auzi de războaie și de tulburări, să nu vă înspăimântați; căci acestea trebuie să fie întâi, dar sfârșitul nu va fi curând. 
Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție. Și vor fi cutremure mari și, pe alocuri, foamete și ciumă și spaime și semne mari din cer vor fi. Dar, mai înainte de toate acestea, își vor pune mâinile pe voi și vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi și în temnițe, ducându-vă la împărați și la dregători pentru numele Meu. Și va fi vouă prilej de mărturisire. Puneți, deci, în inimile voastre să nu gândiți mai înainte ce veți răspunde; căci Eu vă voi da gură și înțelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toți potrivnicii voștri. Și veți fi dați și de părinți, și de frați, și de rudenii, și de prieteni și vor ucide dintre voi și veți fi urâți de toți pentru numele Meu; însă nici un fir de păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră, veți dobândi sufletele voastre. Iar când veți vedea Ierusalimul înconjurat de oști, atunci să știți că s-a apropiat pustiirea lui. Atunci, cei din Iudeea să fugă la munți și cei din mijlocul lui să iasă din el, iar cei de prin țarini să nu intre în el. Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate cele scrise. Dar vai celor care vor avea în pântece și celor care vor alăpta în acele zile! Iar atunci va fi strâmtorare mare pe pământ și mânie împotriva acestui popor. Și vor cădea de ascuțișul sabiei și vor fi duși robi la toate neamurile, iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor. Și vor fi semne în soare, în lună și în stele, iar pe pământ, spaimă întru neamuri și nedumerire din pricina vuietului mării și al valurilor. Iar oamenii vor muri de frică și de așteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor clătina. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere și cu slavă multă. Iar când vor începe să fie acestea, prindeți curaj și ridicați capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie. Și le-a spus o pildă: Vedeți smochinul și toți copacii; când înfrunzesc aceștia, văzându-i, de la voi înșivă știți că vara este aproape. Așa și voi, când veți vedea făcându-se acestea, să știți că este aproape Împărăția lui Dumnezeu. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să se îngreuieze inimile voastre de îmbuibare și de beție și de grijile vieții, iar ziua aceea să vină peste voi fără de veste; căci ca o cursă va veni peste toți cei ce locuiesc pe fața întregului pământ. Privegheați, deci, în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriți să scăpați de toate acestea care au să vină și să stați înaintea Fiului Omului.” Luca 21, 8 - 36