DESPRE DARURILE PRIMITE SI ROSTUL LOR TAINIC

In ziua de azi imi propun sa reflectez la darul pe care Domnul mi l-a dat. 
Nu stiu care este acela dar este evident ca trebuie sa-mi fi dat unul - de vreme ce fiecare isi primeste talantii conform Planului lui Dumnezeu!

Caci eu banuiesc ca fiecare vine pe pamant cu o misiune. Trebuie sa implinim ceva, sa facem ceva anume, nu risipiri din acestea pentru vietuirea zilnica.

Datoria mea este sa caut darul  in mine si sa inteleg  si scopul pentru care l-am primit. Dar e posibil ca nici sa nu fie nevoie de o cautare prea mare, ci doar de respectarea poruncilor.

Cersetorul alcoolic din coltul strazii asteapta poate  ani in sir, in frig si degringolada, ca sa vin eu intr-o zi si sa-mi tulbur inima pentru el cu mila si intelegere, tot asa cum m-am cutremurat de atatea ori de dezgust! 

Unii traiesc 80 de ani ca sa ajunga sa simta doar o clipa de regret!
Altii canta pe scenele lumii dar poate ca rostul darului sa nu e pentru toti ci numai pentru un om din milioanele de ascultatori care poate si trebuie sa auda in cantul lor vocea lui Hristos!

Timpul e doar pentru noi, eternitatea este a lui Dumnezeu!
Nu trebuie sa masuram cu masurile noastre nimic din randuielile Domnului!

Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos".
Pentru aceea zice: "Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor."
Iar aceea că S-a suit - ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale pământului?
Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple. Şi el a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, 
Spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos, Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.
Efeseni IV, 7-13