Am aflat-o si eu pe cand eram in pelerinaj in Tara Sfanta.
Un director din vremea lui Ceausescu, a plecat, impreuna cu alti doi "tovarasi", in delegatie la Tel Aviv, in Israel.
Pe vremea aceea deplasarile in strainatate ale romanilor erau extrem de scurte si nu se faceau decat in situatiile in care era absolut necesar!
Se vede treaba insa ca in acest caz era musai ca omul, despre care povestesc, sa ajunga acolo si... a ajuns.
Patronii firmei care ii invitase, dupa ce contractul a fost definitivat si actele au fost semnate, le-a pus la dispozitie romanilor o masina si un ghid si i-a trimis la Ierusalim, sa viziteze si ei Locurile Sfinte.
Trebuie sa mai spun si ca omul nostru, ateu convins, care aflase ce viata de noapte tumultoasa are capitala Israelului, a fost realmente dezamagit. El, care abia astepta sa guste din acest soi de distractii, inexistente in Romania de atunci, urma sa infrunte multimile ca sa vada icoane si candele!
Cine a ajuns acolo stie ca, indiferent de moment, acolo este puhoi de lume!
De fapt patronii israeliti nu facusera aiurea acel program! Locul Sfant al Crucificarii lui Iisus este cel mai cautat punct turistic, asaltat de vizitatori - fie ei credinciosi sau nu,
turisti sau curiosi.
Ca sa nu o mai lungesc, omul acela a trait acolo, in toata imbulzeala aceea de ne descris si contrar vointei sale, marea revelatie!
Prea multe nu a povestit el la intoarcere dar cert este ca nu mai era la intoarcere cel care plecase!
A plecat un pacatos - botezat el dar pacatos - si s-a intors un mistic!
Persoana care mi-a povestit acestea zicea ca si fata lui era altal, avand pe chip un "ce", ceva, altceva!
Desi erau vremuri cand directorii erau chiar admonestati, daca nu chiar schimbati din functie, daca isi afisau cumva credinta, el a afisat o astfel de atitudinea incat nimeni nu a indraznit sa abordeze subiectul!
Pe ici, pe colo, se mai spunea ca ar fi luat-o razna, dar nimeni nu putea ignora schimbarea ce se petrecuse cu el si care nu avea nimic de-a face cu nebunia!
Eu cred in declicul mistic.
Educatia crestina, traditia sunt de folos si necesare insa trebuie sa vina in viata fiecarui crestin un moment al convertirii reale. Aceasta are loc fie prin revelatia divina, adica prin voia Domnului, de care au parte cei alesi, fie prin suferinta!
Acestea sunt cele doua cai prin care poti iubi pe Dumnezeu "din tot sufletul tau si din toata fiinta ta si din tot cugetul tau"!
Suferinta ne cotropeste in multe feluri !
Sa intelegi, pur si simplu, dincolo de cele ale tale, suferinta lui Iisus si sa fii constient de statutul tau de pacatos este, cred, deja un bun inceput spre dragostea cea adevarata!
Faptul ca esti botezat nu face din tine neaparat un crestin practicant! Si nici chiar obiceiul de a veni la biserica duminica de duminica nu inseamna traire crestina daca nu se petrece la nivelul mentalului si al afectului acea schimbare esentiala care sa te departeze de pamant si sa te uneasca cu Cerul.
La Dumnezeu nu-ti poti pune pile cu doua lumanari si o prescura! E nevoie de fapte, de smerenie, de dragoste, de uitare de sine...
E cel mai greu "aranjament" al vietii dar si cel mai frumos!
„În vremea aceea, trecând Iisus, a văzut pe Levi al lui Alfeu șezând la vamă și i-a zis: Urmează-Mi! Iar el, ridicându-se, I-a urmat. Și, când ședea El în casa lui Levi, mulți vameși și păcătoși ședeau la masă cu Iisus și cu ucenicii Lui; pentru că erau mulți care Îl urmau. Iar cărturarii și fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu vameșii și cu păcătoșii, ziceau către ucenicii Lui: De ce mănâncă și bea Învățătorul vostru cu vameșii și cu păcătoșii? Dar auzind, Iisus le-a zis:
Persoana care mi-a povestit acestea zicea ca si fata lui era altal, avand pe chip un "ce", ceva, altceva!
Desi erau vremuri cand directorii erau chiar admonestati, daca nu chiar schimbati din functie, daca isi afisau cumva credinta, el a afisat o astfel de atitudinea incat nimeni nu a indraznit sa abordeze subiectul!
Pe ici, pe colo, se mai spunea ca ar fi luat-o razna, dar nimeni nu putea ignora schimbarea ce se petrecuse cu el si care nu avea nimic de-a face cu nebunia!
Eu cred in declicul mistic.
Educatia crestina, traditia sunt de folos si necesare insa trebuie sa vina in viata fiecarui crestin un moment al convertirii reale. Aceasta are loc fie prin revelatia divina, adica prin voia Domnului, de care au parte cei alesi, fie prin suferinta!
Acestea sunt cele doua cai prin care poti iubi pe Dumnezeu "din tot sufletul tau si din toata fiinta ta si din tot cugetul tau"!
Suferinta ne cotropeste in multe feluri !
Sa intelegi, pur si simplu, dincolo de cele ale tale, suferinta lui Iisus si sa fii constient de statutul tau de pacatos este, cred, deja un bun inceput spre dragostea cea adevarata!
Faptul ca esti botezat nu face din tine neaparat un crestin practicant! Si nici chiar obiceiul de a veni la biserica duminica de duminica nu inseamna traire crestina daca nu se petrece la nivelul mentalului si al afectului acea schimbare esentiala care sa te departeze de pamant si sa te uneasca cu Cerul.
La Dumnezeu nu-ti poti pune pile cu doua lumanari si o prescura! E nevoie de fapte, de smerenie, de dragoste, de uitare de sine...
E cel mai greu "aranjament" al vietii dar si cel mai frumos!
„În vremea aceea, trecând Iisus, a văzut pe Levi al lui Alfeu șezând la vamă și i-a zis: Urmează-Mi! Iar el, ridicându-se, I-a urmat. Și, când ședea El în casa lui Levi, mulți vameși și păcătoși ședeau la masă cu Iisus și cu ucenicii Lui; pentru că erau mulți care Îl urmau. Iar cărturarii și fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu vameșii și cu păcătoșii, ziceau către ucenicii Lui: De ce mănâncă și bea Învățătorul vostru cu vameșii și cu păcătoșii? Dar auzind, Iisus le-a zis:
"Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu