DESPRE RUGACIUNE

Parintele Arsenie Boca spunea ca rugaciunea inseamna:

inaltarea spiritul şi a inimii către Dumnezeu pentru a-I aduce laudele noastre, a-i expune grijile noastre si a-I implora ajutorul.

Rugaciunea devine familiara si usor de facut atunci cand este zilnica, puterea obisnuintei ii da usurinta.  

Dumnezeu doreste de la noi  ca atunci cand buzele noastre pronunta cuvinte de ruga, spiritul nostru sa se gandeasca la El, ca vocea noastra sa fie ecoul inimii noastre. Aceasta este o atentie pur spirituala atunci cand mintea, indiferent de cuvintele pronuntate, mediteaza asupra perfectiunii lui Dumnezeu.

Uneori dam rugaciunii o atentie literala , atunci luam seama numai la cuvintele pronuntate si la intelesul lor strict.  
Cand punem pret pe felul pronuntarii cat mai corecte,  care ne indeparteaza spiritul de Dumnezeu, legandu-l de impresiile materiale atunci ii dam rugaciunii o atentie materiala.

Rugaciunea insa nu trebuie considerata ca o senzatie placuta si linistitoare, ca un farmec al imaginatiei inflacarate, nici ca o lumina a spiritului care ne descopera cu usurinta adevarul, nici o consolare a suferintelor noastre.

Un suflet care se roaga este un suflet care sufera, caci rugaciunea prin ea insasi este o mortificare, o suferinta corporala.


Sublimul exemplu si ultimul efort al omului durerii a fost abandonarea totala si renuntarea la orice consolare in ultima clipa a vietii sale materiale. Agonia corpului omenesc si clipa deprinderii lui definitive de spirit este aceasta senzatie de abandonare totala. 
“Parinte, de ce m-ai parasit?” a strigat Iisus pe cruce!

Cine va putea indura pana la sfarsit aceasta senzatie de abandonare totala, aceasta lipsa de orice consolare sensibila si trupeasca, acela isi va mantui sufletul. Acest lucru este formidabil, cu neputinta de indurat, si totusi, invierea lui Iisus ne da curajul, increderea si bucuria ca cel ce renunta la el totusi totalmente, acela ce nu-si mai cauta nici o consolare sensibila in minte, nici chiar in rugaciune, acela ce-si pune ultima nadejde in Dumnezeu, chiar cand pare parasit, acela a invins moartea, acela voieste ce voieste Dumnezeu. 

“Acela ce stie sa se roage,  stie sa traiasca bine”, spune Sfantul Augustin.
Sfantul Efrem spune: “Rugaciunea este paznicul modestiei, fraul furiei, leacul impotriva urei, reprimarea orgoliului, consolarea suferintelor, increderea in rezolvarea tuturor greutatilor .   

Dumnezeu acorda acest har al Sau, cel al rugaciunii, fara sa fie cerut, celor ce au vocatia credintei innascuta in ei. 
Dar acesti alesi, daca vom cerceta bine au avut cu siguranta in familia si neamul lor o ruda credincioasa care s-a rugat neincetat cu inima curata la Dumnezeu. 
Asa binecuvanteaza Dumnezeu pana la al saptelea neam pe cei ce-L iubesc.

Rugaciunea este un leac care vindeca orice fel de rana, opreste orice lacrima, linisteste orice durere, ea subjuga orice pasiune. 
Prin rugaciune nemultumirile si resentimentele noastre se potolesc, ingrijorarile dispar, nelinistea si nerabdarea inceteaza, iar evlavia si credinta se mareste.  
Oamenii insa incep intotdeauna prin a cere lui Dumnezeu fel de fel de binefaceri pamantesti si se mira apoi ca nu li se implinesc rugaciunile in care-si exprima dorintele lor. 
Dar ei nu se gandesc niciodata a cere lui Dumnezeu mantuirea sufletului lor si deci sa accepte deci orice suferinta, daca aceasta contribuie la mantuirea lor, la readucerea lor pe drumul cel drept. 
Ei ar trebui sa multumeasca lui Dumnezeu pentru orice si pentru toate, fie durere si boala, fie binefacere si prosperitate si tot ceea ce primesc sa puna in slujba Domnului, sa spuna ca Iov: “Domnul a dat, Domnul a luat, fie Numele Lui binecuvantat!” “Si toate celelalte se vor adauga voua…celor ce cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu”, ne incredinteaza Iisus. 

Obstacolele in calea rugaciunii sunt: pacatul si risipirea gandului.

Este deci necesar sa ne rugam in stare de har - adica cu inima curata, cu sinceritate - si de reculegere - alungand orice gand ascuns, oferind intreaga noastra fiinta lui Dumnezeu.

Mai sunt cateva conditii pentru o rugaciune curata.
Ele sunt: umilinta, ravna, credinta si incredere, perseverenta.

Rugaciunea catre Dumnezeu se face prin Iisus Hristos, Mantuitorul, Maica Domnului fiind si ea mijlocitoare.

Rugaciunea trebuie insotita de sacrificii si mortificari!

Acceptand cu marinimie incercarile zilnice, sa reprimam caracterul nostru impulsiv, sa infranam pasiunile si poftele trupului nostru si ambitiile spiritului nostru. Sa veghem asupra fiecarui simt in parte. Sa fagaduim lui Dumnezeu ca ne vom abtine de la o satisfactie la care tinem foarte mult, pentru ca rugaciunea noastra sa fie primita. 
Omul care se mortifica isi purifica sufletul, isi supune corpul spiritului sau, “isi umileste inima, revine la castitate si nevinovatie", cu alte cuvinte indeparteaza obstacolele ce se opun eficacitatii rugaciunii sale.

Numai astfel umiliti in fata lui Dumnezeu, insufletiti de o credinta si de o incredere fara margini, sa oferim sacrificiile noastre in numele lui Iisus si al Mariei. 
Numai astfel rugaciunea noastra va fi roditoare.