În conceptul ortodox de religiozitate intră, ca elemente fundamentale, comuniunea omului cu Hristos, trăirea acestei comuniuni şi manifestarea ei. Religiozitatea ortodoxă este o religiozitate hristică, hristoforă în sensul că ea implică din partea creştinului o trăire integrală a lui Hristos.
Dar religiozitatea ortodoxă este nu numai hristocentrică ci şi eclesiologică, în sensul că credinţa şi viaţa creştină trăită autentic sunt cele propovăduite de Biserică.
Dar religiozitatea ortodoxă este nu numai hristocentrică ci şi eclesiologică, în sensul că credinţa şi viaţa creştină trăită autentic sunt cele propovăduite de Biserică.
Biserica rămâne îndrumătorul nostru către Hristos şi spaţiul în care ne mântuim.
Credinţa are putere şi devine religiozitate mântuitoare, numai dacă se identifică cu credinţa Bisericii.
O altă notă a religiozităţii ortodoxe este sobornicitatea ei. Creştinul ortodox se simte solidar şi în comuniune cu semenii săi, cu care simte nevoia să trăiască credinţa. Religiozitatea nu priveşte numai pe insul singular, ci pe ins ca membru al comunităţii ecleziale.
O altă notă a religiozităţii ortodoxe este sobornicitatea ei. Creştinul ortodox se simte solidar şi în comuniune cu semenii săi, cu care simte nevoia să trăiască credinţa. Religiozitatea nu priveşte numai pe insul singular, ci pe ins ca membru al comunităţii ecleziale.
Religiozitatea ortodoxă nu este colectivistă. Religiozitatea ortodoxă este sobornicească. Izvorul acestei sobornicităţi îl constituie însăşi structura sobornicească a Bisericii ca extensiune a vieţii de comuniune a lui Dumnezeu în umanitate.
Şi dacă Duhul Sfânt este cel care influenţează Biserica cu viaţa divină şi pe fiecare credincios în parte, religiozitatea ortodoxă este pnevmatologică, deoarece Duhul este cel care vibrează în noi.
Cu puterea Duhului şi în Duhul Sfânt noi mărturisim pe Hristos Domn şi intrăm în comuniune cu El.
Aspectul hristologic şi penvmatologic al religiozităţii ortodoxe îşi are sursa în adevărul că Tainele Bisericii sunt săvârşite de Hristos în lucrarea Duhului Sfânt.
Religiozitatea nu este o virtute simplă, ea creşte numai prin efortul permanent al voinţei, prin conlucrarea cu harul divin.
Aspectul hristologic şi penvmatologic al religiozităţii ortodoxe îşi are sursa în adevărul că Tainele Bisericii sunt săvârşite de Hristos în lucrarea Duhului Sfânt.
Religiozitatea nu este o virtute simplă, ea creşte numai prin efortul permanent al voinţei, prin conlucrarea cu harul divin.
De aceea, religiozitatea implică din partea credinciosului continua purificare de patimi şi creşterea în virtuţi. Credinţa ortodoxă este călăuza sigură a religiozităţii .
Cel ce urmează învăţătura ortodoxă viază în duhul ei şi trăieşte pe linia unei adevărate şi desăvârşite religiozităţi."
Pr. lect. dr.
Leontin Popescu
Pe această Orizontală a Atotprezenţei divine , din când în când şi din vreme în vreme, se ridică Verticala Prezentului, prin toate treptele, pragurile sau etapele Revelaţiei dumnezeieşti, prin drepţi, patriarhi, regi, profeţi, prin Mântuitorul Iisus Hristos, prin Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Evanghelişti!
Verticala Prezentului aparţine timpului, pe când Orizontala Atotprezenţei aparţine eternităţii, care transfigurează şi absoarbe toate Verticalele Prezentului descoperite prin sfinţii şi aleşii lui Dumnezeu.
Orizontala Atotprezenţei lui Dumnezeu este suportul Verticalei Prezentului, iar Verticala Prezentului nu se poate înrădăcina şi nu îşi poate avea temelia decât în Orizontala Atotprezenţei.
Orizontala Atotprezenţei poate exista şi fără Verticala Prezentului, dar Verticala Prezentului nu poate exista decât prin Orizontala Atotprezenţei. "
Daniil Stoenescu
„Zis-a Domnul: Pentru ce Mă chemați: Doamne, Doamne, și nu faceți ce vă spun?
Oricine vine la Mine și aude cuvintele Mele și le face, vă voi arăta cu cine se aseamănă: Asemenea este unui om care, zidindu-și casă, a săpat, a adâncit și i-a pus temelia pe piatră; și, venind apele mari și puhoiul izbind în casa aceea, n-a putut s-o clintească, fiindcă era bine clădită pe piatră. Iar cel ce aude, dar nu face, este asemenea omului care și-a zidit casa pe pământ, fără temelie, și, izbind în ea puhoiul de ape, îndată a căzut și prăbușirea acelei case a fost mare.
Și după ce a sfârșit toate aceste cuvinte ale Sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum.” LUCA 6,46-49. 7,1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu