RUGACIUNEA

Daca Domnul se ruga intreaga noapte, noua nu ne ramane decat sa facem asemenea  LUI.

Sa vorbesti cu Dumnezeu in psalmi si in litanii te transporta undeva, intre cer si pamant, si iti incarca sufletul cu o energie capabila sa iti permita o crestere duhovniceasca, o putere de intelegere a celor sfinte, sa te slefuiasca ca si crestin, sa iti dea aripi!
Rugaciunea nu trebuie sa fie o rostire mecanica si obligatorie ci trebuie sa fie o nevoie de apropiere, de simtire, de confesiune sfanta!
Toate incep poate mecanic, fara prea multa traire, preocuparea rostirii cuvintelor ocupandu-ne gandul si taind cale trairii. Cu timpul insa lucrurile trebuie sa se schimbe, sa evoluam! Rugaciunea citita din carti ne invata limbajul, adresarea, "bunele maniere", as zice,  felul in care se cade sa-I vorbim lui Dumnezeu. 
Ce punem intai in cererea noastra, cum cerem, ce se cuvine sa cerem... Toate vin cu vremea. 
Cand mare parte din rugaciuni le vom sti pe dinafara... atasamentul fata de vorbirea cu Dumnezeu incepe sa aibe alte valente. 
Scopul rugaciunii nu este obtinerea fericirii lumesti - de care trebuie sa fim siguri ca are Domnul grija in planul Sau! - ci curatirea si pazirea de pacat! Pacatul a devenit atat de prezent in viata noastra incat ni se pare adesea ca nu-l facem!

Si totusi orice dependenta, oricat de nevinovata, poate fi o cale de alunecare. Orice revolta este o iesire din voia Domnului, orice dispret ori marire e o departare de El!

Rugaciunea incepe cu multumirea pentru toate cele primite si pentru cele pe care le vom primi si continua cu umilinta spre cererea puterii rezistentei in fata pacatui si a iertarii fata de slabiciunea caderii!

Domnul le stie, negresit, dar cerandu-I Lui acestea dovedim constienta, recunoasterea pacatului, ceea ce, in mod normal ar trebui sa ne retina de la a-l mai comite, sa ne dea dorinta de a lupta contra lui si, deasemenea, de a ne da valoarea reala a fiintei noastre!

Cine nu a trait o privighere de noapte, urmata sau nu de Liturghie, nu stie cat poate fi de special!
Rugaciunea comuna are in pacea noptii alta putere, iar sinergia ei revarsa o binefacere pe care, daca nu ai gustat din ea, nici nu o poti banui!

Sa ne dea Domnul putere sa ne rugam cum se cuvine!
Amin

„În vremea aceea Iisus a ieșit la munte ca să Se roage și a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Și, când s-a făcut ziuă, a chemat la Sine pe ucenicii Săi și a ales din ei doisprezece, pe care i-a numit Apostoli: pe Simon, căruia i-a zis Petru, și pe Andrei, fratele lui, și pe Iacov, și pe Ioan, și pe Filip, și pe Bartolomeu, și pe Matei, și pe Toma, și pe Iacov al lui Alfeu, și pe Simon numit Zilotul, și pe Iuda al lui Iacov, și pe Iuda Iscarioteanul, care L-a vândut. 
Și, coborând împreună cu ei, au stat în loc șes, El și mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte și să se vindece de bolile lor. Și cei chinuiți de duhuri necurate se vindecau. Și toată mulțimea căuta să se atingă de El, că putere ieșea din El și-i vindeca pe toți.”