SA VEZI BARNA DIN OCHIUL TAU...

Da-ne noua, Doamne,  puterea de a intampina cu linişte sufletească tot ce ne va aduce ziua de azi.
Da-ne intelepciunea de a ne supune voii Tale Sfinte.
Povatuieste-ne si ajuta-ne ca toate cate vom auzi si ni se vor intampla in aceasta zi sa putem sa le primim cu suflet linistit si cu credinta ca toate sunt Sfanta voia Ta!


Oare de ce ne este greu sa urmam intocmai invataturile Mantuitorului Hristos? 
Poate pentru ca vorbele Lui dau la lumina toate umbrele firii noastre! Poate pentru ca ne indulcim cu pacatul si ne este greu sa ne desprindem de el...

Azi biserica ne pune in fata, spre meditatie, continuarea discursului Mantuitorului tinut pe Muntele Maslinilor, asa cum l-a prezentat Sf. Evanghelist Luca.

Poate nu este lipsit de interes sa amintesc aici ca Ap. Luca era de loc din  Antiohia Siriei si cunostea atat cultura si limba greceasca cat si pe cele egipteana si  evreiasca, fiind doctor iscusit, dar si pictor! 

Evanghelia sa a fost scrisa in limba greaca si a fost destinata spre invatatura paganilor. Limbajul scrierii sale este unul ales si multi parinti isi sfatuiesc discipolii sa inceapa studierea evangheliilor cu aceasta evanghelie, care, desi este cea mai lunga, este bine scrisa si deosebit de frumoasa, apostolul fiind vadit preocupat de prezenta Duhului Sfant!

Acum, revenind la fragmentul evanghelic de azi, 
evanghelistul expune cuvintele Mantuitorului clare si fara echivoc,  rostite pe Muntele Fericirilor. 
Iisus expune acolo un indrumar  divin dupa care toti oamenii ar trebui sa-si conduca viata!

Discursul Mantuitorului, adus la cunostinta noastra de Sf Luca (cap.6), continua cu indrumari practice, explicandu-ne si asigurandu-ne ca... tot ceea ce primim de la ceilalti, in gand si in fapta, bine ori rau, este o reflexie, consecinta a ceea ce am fost, a ceea ce suntem in stare sa facem si sa dam! 
Nimic nu ramane nerasplatit - nici binele, nici raul! 
Lumea primeste ce da, in virtutea unui troc de ganduri si fapte lasat de Dumnezeu!

Nu, nu e vorba de vreun blestem! Asa a lasat Domnul, spre sporirea iubirii ca tot ceea ce facem altora... sa ni se  faca noua si, precum judecam sa fim si noi judecati!

De cele mai multe ori - daca nu chiar mereu - cerem altora tocmai ceea ce noi insine nu suntem capabili sa dam. 
In judecarea aspra a aproapelui, persoana noastra este deasupra oricarei judecati!

In demersul duhovnicesc personal, lucrarea ar trebui sa inceapa tocmai cu acceptarea, cu recunoasterea faptului ca nimic din ceea ce fac altii nu este strain de mine. "Căci ce rău n-am săvârșit? Ce păcat n-am făcut? Ce rău nu mi-am închipuit în sufletul meu?"

In mod evident, ceea ce gandim rau despre ceilalti este insasi oglindirea capacitatii noastre proprii de a face rau. 
Tot ceea ce ne inchipuim rau despre aproapele nostru este ceea ce stim tocmai din propria noastra traire a raului. 
Cum altfel? Doar "omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele."

In ce lume frumoasa am trai daca fiecare si-ar vedea mai intai propriile sale neputinte, greselile si relele facute cu voie ori fara de voie, cu cuvantul, cu fapta, cu gandul...

De am avea ingaduinta fata de semeni... cata pace ar fi intre noi!


Sa ne propunem, asadar, macar azi, sa urmam exemplul Mantuitorului caci orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său!

Caci nu Domnul ne pedepseste ci noi insine prin ceea ce facem!

„Zis-a Domnul: Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați; dați și vi se va da; turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată și cu vârf, căci cu ce măsură veți măsura, cu aceeași vi se va măsura. Și le-a spus și pildă: Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus de învățătorul său; dar orice ucenic desăvârșit va fi ca învățătorul său. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum poți să zici fratelui tău: Frate, lasă să scot paiul din ochiul tău, nevăzând tu bârna care este în ochiul tău? Fățarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea să scoți paiul din ochiul fratelui tău. Căci nu este pom bun care să facă roade rele și nici pom rău care să facă roade bune. Căci fiecare pom se cunoaște după roadele lui. Că nu se adună smochine din mărăcini și nici nu se culeg struguri din spini. Omul bun din vistieria cea bună a inimii sale scoate cele bune, iar omul rău din vistieria cea rea a inimii lui scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăiește gura lui.”