Dincolo de cele 4 Vai-uri razbate ca o palma in obraz
indemnul Său: „Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi‑le şi voi asemenea” (Luca 6, 31), indemn care poate fi găsit și în Evanghelia după Matei (7, 12).
Deși textul pare simplu şi pe înţelesul oricui, in el exista o adanca invitatie la intelegere, o sansa spre a ne imbogatii spiritual, invăţăturile acestei pericope evanghelice fiind adevărate repere de orientare pentru viata noastra.
Deși textul pare simplu şi pe înţelesul oricui, in el exista o adanca invitatie la intelegere, o sansa spre a ne imbogatii spiritual, invăţăturile acestei pericope evanghelice fiind adevărate repere de orientare pentru viata noastra.
Desi multi comentatori spun ca implinirea acestui indemn ar fi o delimitare a crestinilor de ceilalti oameni, eu impartasesc parerea pr. prof. Coman care zice ca , in acest caz, "nu este vorba despre cum să se diferenţieze creştinii de restul oamenilor, ci este vorba despre nivelul maxim la care este chemat omul să vieţuiască"
Asadar indemnurile acestea:
1) „Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi‑le şi voi asemenea (Luca 6, 31);
2) „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi (Luca 6, 35);
3) „Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv (Luca 6, 36)...
"sunt principii de conduită , jaloanele unui program de viaţă, bazat pe cele trei virtuţi : dreptatea, iubirea şi milostenia, fiecare dintre ele reprezentând câte o treaptă a urcuşului nostru pe calea desăvârşirii morale".
Acesta este un standard pe care omul pare ca nu îl poate atinge. Nu îl poate atinge doar cu puterile sale!
Si totusi, la acest nivel suntem chemati sa ajungem!
Acest indemn este in sine dovada ca noi, oamenii , avem totusi capacitati nebanuite de a ajunge mult mai sus, de a ne depasi masura firii noastre, de a trece peste puterile noastre.
Si totusi, cum este cu putinta depasirea firii?
Evident, apeland la ajutorul lui Dumnezeu!
Omul are şansa aceasta de a apela la puterile dumnezeiesti pentru a realiza ceea ce aparent este imposibil de realizat!
Cum sa faci sa-ti iubesti vrăjmaşii?
Cum sa faci sa-ti iubesti vrăjmaşii?
Nu numai să nu te răzbuni pe ei, să nu le răspunzi cu rău, ci, mult mai mult decât atât, chiar să-i iubeasti?!
Acesta este un nivel de-a dreptul dumnezeiesc, este o măsură dumnezeiască şi omul este chemat să o atingă. Caci, spune Sfântul Evanghelist Luca, consemnând cuvintele Mântuitorului Hristos:
„Iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi” (Luca 6,35).
Iubirea fiind modul de existenta a lui Dumnezeu Insusi, indemnandu-ne sa ne iubim vrajmasii, suntem chemati sa ne asemanam Lui, sa reactionam fata de cei din jur asemenea Lui, care ne iarta si ne iubeste cu toate stalciturile fizice si sufletesti pe care le avem, cu toata neiubirea de care suntem in stare - nu numai fata de ceilalti ci chiar fata de El!
Ne tot legam de "dreptate" si ne justificam handicapul neiubirii prin asta.
Daca Mantuitorul ne propune să fim buni cu cei care nu sunt buni, oare nu ar trebui sa experimentam propunerea Sa si sa facem din asta un exercitiu duhovnicest permanent? Evangheliei lui Hristos ne invita să facem bine celor care ne fac rău si fiecare sa ne cercetam cu atenţie adancurile sufletului nostru!
Caci de cele mai multe ori ceea ce ii reprosam aproapelui se gaseste in propria noastra fire!
„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, bogaților, că vă luați pe pământ mângâierea voastră! Vai vouă, celor ce sunteți sătui acum, că veți flămânzi! Vai vouă, celor ce astăzi râdeți, că veți plânge și vă veți tângui! Vai vouă, când toți oamenii vă vor vorbi de bine! Căci tot așa făceau prorocilor mincinoși părinții lor.
Iubirea fiind modul de existenta a lui Dumnezeu Insusi, indemnandu-ne sa ne iubim vrajmasii, suntem chemati sa ne asemanam Lui, sa reactionam fata de cei din jur asemenea Lui, care ne iarta si ne iubeste cu toate stalciturile fizice si sufletesti pe care le avem, cu toata neiubirea de care suntem in stare - nu numai fata de ceilalti ci chiar fata de El!
Ne tot legam de "dreptate" si ne justificam handicapul neiubirii prin asta.
Daca Mantuitorul ne propune să fim buni cu cei care nu sunt buni, oare nu ar trebui sa experimentam propunerea Sa si sa facem din asta un exercitiu duhovnicest permanent? Evangheliei lui Hristos ne invita să facem bine celor care ne fac rău si fiecare sa ne cercetam cu atenţie adancurile sufletului nostru!
Caci de cele mai multe ori ceea ce ii reprosam aproapelui se gaseste in propria noastra fire!
„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, bogaților, că vă luați pe pământ mângâierea voastră! Vai vouă, celor ce sunteți sătui acum, că veți flămânzi! Vai vouă, celor ce astăzi râdeți, că veți plânge și vă veți tângui! Vai vouă, când toți oamenii vă vor vorbi de bine! Căci tot așa făceau prorocilor mincinoși părinții lor.
Iar vouă, celor ce ascultați, vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc pe voi; binecuvântați pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce vă fac necazuri. Celui ce te lovește peste obraz, întoarce-i și pe celălalt; pe cel ce-ți ia haina, nu-l împiedica să-ți ia și cămașa; oricui îți cere, dă-i; și de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu