BOLILE SI SUFERINTELE - PEDAGOGIE DIVINA

Toti trecem prin momente de suferinta .

De cate ori nu l-am rugat pe Dumnezeu sa ne scape de anume nelinisti, de incercari  pe care doream sa le trecem, sa ne eliberam!?

Numai ca privind in urma, cu onestitate, observam ca tocmai aceste intamplari din viata noastra se dovedesc a ne fi de folos!

Vorbind despre boli, unele sunt evident îngăduite de Dumnezeu „pentru a ne feri de păcate sau pentru a nu ne bizui numai pe sănătatea noastră trupească, pe forţele proprii, ci, mai întâi, pe ajutorul Lui”( PF Daniel).
Doar Domnul stie cand ni le pune inainte!

De ce boala, de ce tristeti, de ce pierderi, de ce tradari?
Dincolo de ele este mereu un adevar despre noi.

De ce ni se ia ce ne este drag? Poate pentru ca acel "drag" l-am pus inaintea lui Dumnezeu si pentru el nu am multumit Lui, sau poate nu l-am pretuit destul...
De ce oare avem pe cate cineva in preajma pe care il detestam? Poate pentru ca trebuie sa invatam sa iubim si altfel, dincolo de iubirea egoista, de simpatii reciproce!
De ce oare se intampla sa fim furati de averea noastra? Poate pentru ca punem prea mult pret pe ea!
De ce oare suntem inselati? Poate pentru ca nu am pretuit destul momentele de sinceritate si iubire... sau am inselat si noi cumva... poate chiar pe noi insine...
De ce oare acum nu putem intra in biserici? Poate pentru ca nu intramcum se cuvine, poate pentru ca ne impartaseam nu totdeauna cu vrednicie, poate pentru ca ne gandeam ca Liturghia e lunga, ca veneam tarziu si plecam devreme!
Daca ne gandim un pic la noaptea Invierii... Multi ne buluceam la Biserica sa luam Lumina si "Pasti", sa cantam"Hristos a inviat" dupa care fugeam acasa sa mancam si sa bemin timp ce in Biserica se oficia Liturghia Invierii!
Darurile nepretuite se iau de la Noi!

Dincolo de situatia cu care se confrunta intregul glob se afla evident o lectie din care absolut toata lumea are de invatat.  
Explicatiile, scenariile sunt inutile cata vreme nu privim in noi, cata vreme nu ne analizam sincer pe noi si nu pe altii! Fiecare gaseste in sine un anume raspuns!

Mantuitorul este exemplul ce tuturor exemplelor.
Desi Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, El s-a intrupat ca om si ca om a suferit, ca om a invins moartea!

Credinta ca Dumnezeu Tatal, in iconomia Sa, stie ce ne trebuie, ne ajuta sa trecem toate probele, indiferent cat de grele ar fi ele! Nu primim niciodata mai mult decat am putea duce!

Ne apropiem de... poalele Golgotei!
An de an incercam sa refacem drumul patimirii lui Hristos.
Cat din acest drum il parcurgem cu gandul schimbarii trairilor noastre de crestini?
Pana unde sufletul nostru ramane detasat si de unde transcende si se contopeste cu mesajul pe care, cu pretul vietii omenesti a Fiului Sau, ni-l transmite Dumnezeu!

Sincer, marturisesc, ca cele mai mistice momente din viata mea, in care m-am cufundat in suferinta cu Mantuitorul, le-am trait atunci boala ma pusese la pamant! M-am bucurat atunci cu patimirea mea in patimirea Lui si nu mai pot uita starea aceea!

Am crezut de cand ma stiu in Dumnezeu dar atunci, cand ma aflam la marginea dintre lumi, am simtit cam ce simti cand te locuieste nebunia pentru Hristos, cunoscand fericirea de a suferi!
Fericirea vine mereu dupa suferinta, disperarea fiind conditia esentiala de a ajunge la transcendent.

Faptul ca Dumnezeu si-a trimis Fiul sa sufere si sa moara ca si noi, inseamna deja ca ni s-a infatisat, spre stiinta, ca suferinta si moartea sunt obstacole necesare pe care trebuie sa le trecem spre a ajunge la desavarsirea dumnezeiasca.

Nu toti cei care sufera si mor ajung insa la dumnezeire.
Pentru asta trebuie sa suferim si sa murim cu Hristos!

Drumul pana la cer e lung si spinos, presarat cu pietre de poticnire, cu ispite de tot felul, dar nu este imposibil de parcurs, chiar daca ne consideram nevrednici si neputinciosi. El stie deja cat putem si ne stie si dorinta de a ne depasi. Nu suntem singuri, deci nu ne ramane decat sa incercam sa urcam cu El Golgota!

Ferice de cine poate suferi impreuna cu Mantuitorul, fara sa sufere trupeste sau sufleteste in viata lumeasca! Acela este ales!