SAMBATA LUI LAZAR

... este ziua in care are loc cea mai mare dintre minunile lui Hristos  - invierea prietenului sau, Lazar,  cel care era mort de patru zile si al carui trup raspandea deja un miros greu simtit inca de departe, fiind  deja intrat in putrefactie .

Sâmbăta lui Lazăr şi Duminica Floriilor sunt doua evenimente majore care fac trecerea de la Postul de 40 de zile la Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului. 

Sambata lui Lazar tine deja de Saptamana Mare! 
Postul de 40 de zile a fost treptat separat de Săptămâna Mare ajungand ca astăzi sa avem  6  săptămâni de post  (42 de zile) + Săptămâna Mare, adică în total 7 săptămâni de post.

Perioada Triodului ( 3 săptămâni înainte de post + 6 saptamani de post + Săptămâna Mare) este INIMA VIEȚII ECLESIALE, A EXPERIENȚEI MISTAGOGICE TRĂITE de credincioșii ortodocși.

Aceasta sambata nu reprezinta o simpla consemnare a unui miracol evanghelic, Invierea aceasta fiind un prilej de contemplare a lucrarii divino-umane a lui Hristos (El plange, intreaba unde a fost pus, sufera pentru cei indoliati dar... il invie pe Lazar)! 
Si asta fara sa-l atinga, ci numai cu glasul Sau). 

Invierea lui Lazar este simbolul Invierii viitoare a neamului omenesc si arata atotputernicia lui Dumnezeu care poate incalca legile naturii stricate. 

De remarcat ca in cazul invierii lui Lazar, Domnul nu se grăbește, chiar întârzie, desi fusese anuntat ca Lazar era pe moarte! 
El revine abia dupa 4 zile!  Astfel invierea lui Lazar nu poate fi, sub nici o forma, contestata!

Domnul Iisus nu se grăbește.

La noi oamenii există multă frică si multa agitatie, tot mai multa panica! Trecerea timpului ne face și mai îngrijorați… 

Dar Domnul nu se grabeste. 
Omul care este cu Hristos transcede timpul intrând Veșnicia în el.

Lazar cel inviat va fi martorul Patimilor si invierii invatatorului si prietenului sau, fiind "incepatura mantuitoare a nasterii din nou" ( a celui de-al "doilea Botez").

Inainte de Cruce chiar, Hristos il scoate pe Lazar din iad, doar cu glasul, anuntand astfel apropiata sa nimicire.

Daca e sa privim in ansamblu, am putea spune ca mijlocul vietii liturgice a unui an liturgic dar si centrul vietii duhovnicesti este Săptămâna Mare!

Saptamana Patimilor, pe care o vom parcurge, sper, cu toate evenimentele ei, are un final asteptat: cea mai mare dintre trairile religioase ale unui crestin! 

Caci nimic nu are egal in fata mantuirii, a trecerii spre vesnicie, impreuna cu Hristos!

In vremea aceea era un bolnav, Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei. Iar Maria era aceea care L-a uns cu mir pe Domnul şi I-a şters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate, Lazăr, era bolnav. 

Deci au trimis surorile la El, zicând: „Doamne, iată, cel pe care-l iubeşti e bolnav“. 

Iar Iisus, auzind, a zis: „Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, pentru ca prin ea să Se slăvească Fiul lui Dumnezeu“. 

Iar Iisus îi iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr. Aşadar, când a auzit că e bolnav, atunci a rămas două zile în locul unde era. Numai după aceea le-a zis ucenicilor: „Să mergem iarăşi în Iudeea“. Ucenicii I-au zis: „Învăţătorule, mai acum căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Tu din nou Te duci acolo?...“. A răspuns Iisus: „Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într'o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi; dar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este întru el“. 

Pe acestea le-a zis, şi apoi le-a spus: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit, dar Mă duc să-l trezesc“. Atunci I-au zis ucenicii: „Doamne, dacă a adormit, va scăpa“. Iisus însă vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre adormirea prin somn. Deci Iisus le-a spus atunci limpede: „Lazăr a murit; şi Mă bucur pentru voi că Eu n'am fost acolo, pentru ca voi să credeţi... Dar să mergem la el“. Atunci Toma, cel numit Geamănul, le-a zis celorlalţi ucenici: „Să mergem şi noi să murim cu El!“ 

Deci, când a venit Iisus, l-a găsit că de-acum avea patru zile în mormânt. Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii. Şi mulţi dintre Iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le aline pentru fratele lor. 

Atunci Marta, de cum a auzit că vine Iisus, I-a ieşit în întâmpinare; iar Maria şedea în casă. Şi a zis Marta către Iisus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n'ar fi murit. Dar eu ştiu încă de pe acum că orice vei cere Tu de la Dumnezeu, Dumnezeu Îţi va da“. Iisus i-a zis: „Fratele tău va învia“. 

Marta I-a zis: „Ştiu că va învia, la înviere, în ziua de apoi“. 

Şi Iisus i-a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi; şi tot cel ce trăieşte şi crede întru Mine, în veac nu va muri! Crezi tu aceasta?“ 

Zis-a Lui: „Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul Lui Dumnezeu, Cel ce a venit în lume.“ Şi zicând aceasta, s'a dus şi a chemat-o pe Maria, sora ei, spunându-i în taină: „Învăţătorul este aici şi te cheamă“. Aceea, de cum a auzit, s'a sculat degrabă şi a venit la El. Dar Iisus încă nu venise în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. Iar Iudeii care erau cu ea în casă şi o alinau, văzând-o pe Maria că s'a sculat degrabă şi a ieşit, au mers după ea, socotind că se duce la mormânt ca să plângă acolo. Deci, Maria, când a venit unde era Iisus şi L-a văzut, I-a căzut la picioare, zicându-I: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n'ar fi murit“. Atunci Iisus, când a văzut-o plângând, şi pe Iudeii care veniseră cu ea plângând, a suspinat cu duhul şi S'a tulburat întru Sine. Şi a zis: „Unde l-aţi pus?“ Zisu-I-au: „Doamne, vino şi vezi“. Iisus a lăcrimat. Atunci au zis Iudeii: „Iată cât îl iubea!“ Iar unii din ei ziceau: „Oare el, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca şi acesta să nu moară?...“. 

Deci din nou suspinând Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Şi era o peşteră, şi o piatră era aşezată pe ea. Iisus a zis: „Ridicaţi piatra!“ Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, de acum miroase, că e a patra zi...“. Iisus i-a zis: „Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?“ 

Au ridicat deci piatra, iar Iisus Şi-a ridicat ochii în sus şi a zis: „Părinte, mulţumescu-Ţi că M'ai ascultat; Eu ştiam că Tu întotdeauna Mă asculţi, dar de dragul mulţimii care stă'mprejur am zis, ca să creadă că Tu M'ai trimis“. 

Şi zicând acestea, a strigat cu glas mare: „Lazăre, vino afară!“ 

Şi a ieşit mortul, legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză; şi faţa lui era înfăşurată cu maramă. Iisus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!“ 

Atunci mulţi din Iudeii care veniseră la Maria şi au văzut ce făcuse Iisus, au crezut în El.

Ioan 11, 1-45