„În vremea aceea, fiind iarăși mulțime mare de oameni și neavând ce să mănânce, Iisus a chemat la Sine pe ucenicii Săi și le-a zis: Milă Îmi este de mulțime, că sunt trei zile de când așteaptă lângă Mine și n-au ce să mănânce. Și dacă le voi da drumul la casele lor flămânzi, se vor istovi pe drum, că unii dintre ei au venit de departe. Și ucenicii Lui I-au răspuns: De unde va putea cineva să-i sature pe aceștia cu pâine aici, în pustie? El însă i-a întrebat: Câte pâini aveți? Răspuns-au Lui: Șapte. Și a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ. Și, luând cele șapte pâini, a mulțumit, a frânt și a dat ucenicilor Săi ca să le pună înainte. Și ei le-au pus mulțimii înainte. Și aveau și puțini peștișori. Și binecuvântându-i, a zis să-i pună și pe aceștia înaintea lor. Și au mâncat și s-au săturat și au luat șapte coșuri cu rămășițe de fărâmituri. Iar ei erau ca la patru mii. După aceea le-a dat drumul. Și îndată, intrând în corabie cu ucenicii Săi, a venit în părțile Dalmanutei.”
Pentru unii dintre noi repetarea minunii inmultirii painilor, poate fi sacaietoare! Si am mai spus asta!
Nu numai ca sunt doua minuni aproape identice dar sunt citite si recitite la intervale relativ scurte de timp. Luna trecuta am mai analizat aceasta minune din perspectiva Evangheliei dupa Matei!
In zilele noastre avem o grija paroxistica de a nu ne repeta! Despre cunostintele sau prietenii nostri, care ne repovestesc mereu aceeasi poveste... nu vorbim tocmai de bine si ridicand ochii in tavan ascultam fara interes sau ii oprim din povestire! desi ea poate fi spusa in alt context!
Caci eu cred ca nimic nu este la fel, nu poate fi la fel - nici chiar o poveste al carui sfarsit il cunoastem!
Ma si gandeam ieri ca, de o viata fac supa si, desi fac aparent aceleasi gesturi, pun aceleasi ingrediente, totusi... supa este doar "aparent" la fel! Buna dar...ea este altfel!
Mergem, la serviciu, pe acelas drum zilnic dar nu e la fel caci mereu gandul nostru ne insoteste cu alte idei - repetam calatoria dar ea este altfel! Ne privim in oglinda dar ceea ce vedem acolo este deja ceva ce nu mai exista caci timpul revenirii la prezent ne gaseste deja... altfel!
Sunt agasata de nebunia aceasta a modei schimbarii: totul trebuie sa fie altfel! In fond ceea ce repetam ne ajuta sa fixam, sa nu uitam! Oricat de enervant ar parea, facem zilnic aceleasi lucruri si nu ne punem intrebarea cum sa schimbam... spalatul pe dinti, de exemplu! Ne spalam la fel, zilnic si nu ne agaseaza acest lucru. De ce m-ar enerva desenul de pe cutia cu cereale? E o obsesie ca, repetand, sa nu cadem in platitudine! Mantuitorul ne explica contrariul!
Apoi, oricum nimic nu este la fel! Traim in timp si timpul... merge inainte! Si totusi, chiar daca exista mereu altceva, altfel, este bine sa repetam. Doar moartea nu o putem repeta! Repetitia isi are deci rostul ei, si in acest caz, al inmultirii painilor, de asemenea!
Repetarea minunii evocate azi, se dovedeste si ea diferita, adica... pare aceeasi dar exista cateva deosebiri care o fac unica!
Iata, apostolii, desi asistasera la precedenta minune a inmultirii painilor, par sa fi uitat complet de ea si intreaba: De unde va putea cineva să-i sature pe aceștia cu pâine aici, în pustie? Este deci esential ca anumite lucruri, care trebuie sa se fixeze neaparat in memoria noastra, sa fie repetate!
In panica apostolilor de a nu putea hrani multimea ma regasesc! Trebuie sa recunosc ca, privind in frigiderul, care nu e niciodata gol, slava Domnului, obisnuiesc sa zic ca nu e nimic de mancare sau, in fine, ca nu e mare lucru! Ne obsedeaza ideea ca nu avem destul!
Mai aflam ca, intre acei oameni, unii dintre ei au venit de departe. Asta poate sa insemne si ca acolo se aflau nu doar iudei ci si straini, pagani, cum li se spunea! Deci si auditoriul era un pic diferit.
Daca randul trecut, s-au gasit 5 paini si doi pesti, de data asta ni se spune ca aveau 7 paini si putini pestisori!
Daca, in cazul minunii precedente, au ramas 12 cosuri cu firimituri, de data asta ni se spune ca au ramas 7 cosuri!
Doar gestul Mantuitorului se repeta identic - a poruncit
mulțimii să se așeze pe pământ. Și, luând cele șapte pâini, a mulțumit, a
frânt și a dat ucenicilor Săi ca să le pună înainte. Și ei le-au pus
mulțimii înainte. A binecuvantat!
Biblic vorbind, ciferele au o anume insemnatate, evreii avand un cult al numerelor!
Cifra 5 este cifra a Harului (4+1), realitatea lumii în care apare factorul divin ! 5 multiplicată prin ea însăși, duce la 25, ceea ce inseamna ,,har peste har“ (Ioan 1:17)
În limba ebraică, „Ha^areț” (pământul) este un multiplu de patru (punctele cardinale) dar „Hașamaim” (cerul) este un multiplu de cinci.
Cifra 5 este unul din factorii care apar pretutindeni în structura și măsurătorile Cortului Legământului. Simbolul harului apare până și în contextul Legii lui Moise! Cele Zece Porunci sunt alcătuite din două serii de câte cinci. Prima serie de 5 reglementează relațiile noastre cu Dumnezeu, iar cea de a doua reglementează relațiile cu semenii noștri. Harul apare și în domeniul jertfelor!
Pentru ortodocsi, cele cinci paini - aduse la intalnirea multimilor cu Iisus Hristos - sunt rememorate in prescurile aduse la biserica pentru Proscomidie, adica pentru pregatirea Sfintei Liturghii; de asemenea si cele cinci paini pe care preotul le binecuvanteaza impreuna cu graul, untdelemnul si vinul la slujba numita 'Litie', care se savarseste in cadrul Vecerniei Mari, pentru a cere lui Dumnezeu sa le inmulteasca in parohia sau manastirea respectiva, in eparhia si in tara respectiva, precum si in lumea intreaga!
7 este numarul plenitudinii insemnand unirea cerului cu pamantul caci Treimea (3) s-a unit cu lumea (4)!
Cele„douasprezece cosuri” - din minunea intai, sugereaza cele douasprezece triburi ale poporului lui Israel, precum si cele douasprezece luni ale anului… simbolul folosit in primul caz însemnând că această pâine este „pentru tot poporul ales și pentru veșnicie”.
În schimb, „șapte” indică ceva mai mult decat 12! Caci numărul șapte este un număr divin.
Si in Evanghelia dupa Matei se specifica : au mâncat 4.000 de barbati În povestirea anterioară erau 5.000, cu referire faptul ca prima comunitate creștină a fost formata din 5.000 de oameni.(Fa.Ap. 4, 4)
4.000 inseamna 4 x 1.000 adica un număr infinit, nenumărat caci „4” desemnează cele patru puncte cardinale, deci totalitatea lumii
In aceasta cheie putem spune ca Mantuitorul se adreseaza intregului univers - nu doar casei lui Israel! Daca faramiturile ramase dupa impartire sunt cuvintele Domnului, ele sunt universale!
Dumnezeu
adaugă de la Sine, sporeste si pune ceea ce ne lipsește !
Inmultirea painilor este, inainte de alte simboluri, o inainte-prezentare a Cinei Celei de Taina, implicit, a Sfintei Euharistii!
Painea, la propriu, inseamna mancare si mancarea ne tine in viata! Euharistia insa este cu mult mai mult pentru ca este acea hrana care ne da viata vesnica, nu cea limitata a traiului in lume! E painea care satura caci este daruita de Dumnezeu; ea este trupul Domnului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu