Fragmentul evanghelic de astazi se situeaza in cap.11, intre doua evenimente: acela al trebuintei Mantuitorului de a avea un asin si
al izgonirii comerciantilor din templu.
Aparent fara nici o legatura, pentru ca, in Evanghelie, nimic nu este intamplator si nici halandala, succesiunea evenimentelor nu este intamplatoare, ele avand un mesaj care ne priveste , daca avem credinta si rabdare!
Asemanarea dintre cele trei tablouri deriva din observarea lor in adanc!
Mai intai as gasi o asemanare intre primul tablou si celelalte doua la care reflectam astazi :
Mergeţi în satul care este înaintea voastră, zice Mantuitorul, şi, intrând în el, îndată veţi afla un mânz legat, pe care n-a şezut până acum nici un om. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l. Iar de vă va zice cineva: De ce faceţi aceasta? Spuneţi că Domnul are trebuinţă de el şi îndată îl va trimite aici. (11, 2-3)
Este vorba, iata, de o nevoie a Mantuitorului!
In pericopa de azi gasim o alta trebuinta a Mantuitorului, caci ni se spune ca, a doua zi, ieșind ei din Betania El a flămânzit!
Cat priveste smochinul neroditor si tabloul al treilea al acestui capitol, cel al izgonirii comerciantilor din Templu... asemanarile sunt si mai importante, si mai adanci.
Sa spunem pentru inceput ca o idee principala ca in smochin erau multe frunze si nici un rod iar în Templu multa lume si o adevarata piata si nici o rugăciune!
O luam pe rand: Iisus a vrut sa manance o smochina, caci flamanzise, dar „n-a găsit nimic, decât frunze,”.
Este momentul sa vorbim un pic despre smochin, chiar daca am mai facut-o - repetitia ajuta sa ne fixam ideile!
Smochinul este foarte special ca pom fructider si mistic din punct de vedere biblic!
Mai intai stim ca smochinul este pomul care da primele roade si face fructe fără sa aibe frunze și flori, florile fiind si primele fructe! Rodeste pe tot parcursul verii si al toamnei, fiind ultimul pom fructifer al anului! Iarna, cand nici un alt pom nu mai are rod, în smochin se va gasi mereu macar o smochină uscată! Caci in smochin sunt fructe mereu!
Iisus gaseste insa numai frunze. Frunza de smochin are si ea, in Biblie, povestea ei, dominata de... ideea de ascunzis!
Sa ne amintim de Adam si Eva care, mancand din Pomul Cunoasterii, li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte!"
Inca ascundem si azi singurul lucru de care avem nevoie si care ne lipseste: putinta de a iubi cu desavarsire!
Mai stim, din Traditie, ca Zaheu scapase de mania lui Iuda pentru ca parintii sai il ascunsesera, prunc fiind, sub frunzele de smochin...
Smochinul este pomul cu lemn verde... cu roada permanent, si prin asta serveste de simbol!
In Apocalipsă, Ioan ne prezintă un pom nou, care de-a lungul celor douăsprezece luni ale anului va face rod și va vindeca toate popoarele!
Pe drumul crucii, Iisus spune "dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?" Luca 23, 31!
Evanghelistul subliniază ca... nu era timpul smochinelor dar, asa cum am vazut , in smochin ar fi trebuit sa existe macar o fructa!
Imi vine in gand acum felul nostru de a amana pocainta " Dumnezeu si Biserica ... avem timp pentru asta la batranete! Acum avem alte treburi!"
Este adevarat ca pentru rugaciune nu prea avem vreme! Tineretea ne-o petrecem acumuland pacate... iar batranetea, daca o apucam, nu ne ajunge sa ni le marturisim si sa capatam iertare!
Dar vorbind despre acest pom, iata ca Iisus ne spune in chip parabolic, delicat, ca în orice anotimp, in pomul nostru trebuie sa existe macar o smochina! Pentru ca nu este un timp anume pentru a-L iubi cu adevarat pe Domnul si pe seamen - orice timp este bun pentru iubire, pentru iertare, pentru a darui si a te darui, pentru credinta si Dumnezeu!
Extrapoland, putem spune ca, aidoma smochinului, si noi, indiferent de vremea in care ne gasim, suntem chemați să iubim… pentru că suntem creați după chipul lui Dumnezeu care e iubire! Lipsa de iubire atrage blestemul!
"La noi vine adeseori, atat devreme, cat si tarziu, Rasaditorul vietii noastre, Domnul Iisus Hristos, Care este flamand de mantuirea noastra – vine sa potoleasca foamea sufletului nostru, sa devina pentru ea paine a vietii. Din pacate, aproape intotdeauna gaseste in noi numai griji lumesti, numai frunze, iar roadele credintei, ale grijii din rasputeri pentru mantuirea sufletelor noastre, nu se gasesc deloc. Or, fiecare dintre noi a fost lasat pe pamant tocmai ca sa aduca roade duhovnicesti.
Care anume sunt aceste roade, pe care trebuie sa le aduca fiecare om, si mai ales fiecare crestin? La aceasta, Sfantul Apostol raspunde asa: roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinta (Gal. 5, 22).Iata, fratilor si surorilor, ce roade trebuie neaparat sa-I aducem zilnic Rasaditorului vietii noastre, Domnului Iisus Hristos!Acum sa se uite fiecare daca este un smochin rodnic sau unul neroditor. Daca esti roditor, bine; da-i inainte cu nevointa, adu-I Stapanului tot mai multe roade, ca sa te hraneasca cu ele pe tine insuti in vesnicie.Daca esti neroditor, tremura, fiindca esti amenintat de blestemul Stapanului vietii tale, si poate ca El iti va spune si tie peste foarte putina vreme: sa nu mai fie rod din tine in veac, si indata te vei usca; vor amuti toate puterile tale duhovnicesti, vor seca de tot in tine credinta, nadejdea si dragostea – iar tot pomul care nu face roada buna se taie si se arunca in focul vesnic (Mt. 3,10). Cuvintele acestea sunt adevarate si limpezi ca buna ziua. Ele se vor implini negresit, fiindca cerul si pamantul vor trece, asa cum trec zilele, lunile, anii, dar cuvintele Domnului nu vor trece (Mc. 13, 31).
Asadar, fratilor si surorilor, intrebati-va pe voi insiva: aduceti zilnic Stapanului vietii voastre roadele faptelor celor bune si – lucrul de capetenie – o aveti in voi pe imparateasa virtutilor, dragostea fierbinte de Ziditorul vostru si de aproapele ca de voi insiva? Vreti sa stiti prin care fapte se vadeste aceasta dragoste? Va raspunde in locul meu Sfantul Apostol Pavel: "dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul; nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea niciodata nu cade."
Atata nevoie are crestinul de dragoste, ca daca ar vorbi in toate limbile omenesti si ingeresti, dar n-ar avea dragoste, ar fi, cu toata multimea si frumusetea cuvintelor sale, ca o arama sunatoare sau ca un chimval rasunator. Daca ar avea darul prorociei si ar sti toate tainele si noima tuturor scripturilor, ba chiar – cel mai uimitor lucru – daca ar avea atata credinta incat cuvintele lui ar muta muntii din loc, nimic nu este: zadarnice sunt toate cunostintele lui, toate ostenelile lui, fara dragoste (v. I Cor. 13, 1-8).
De ce avem neaparata nevoie de dragoste? Pentru ca Dumnezeu insusi este dragoste (I In 4, 8), iar noi suntem facuti dupa chipul Lui, si in crestin petrece Dumnezeu." Sf Ioan de Kronstadt
Smochinul este si pomul din vie! Iata o alta legatura mistica a acestui fructifer cu Dumnezeu, saditorul si stapanul viei!
Iisus vine si gaseste in el doar multe frunze… doar semnul nerodirii - adica poporul iudeu nu aduce rodul iubirii, nu respectă Cuvântul.
Iisus vine si gaseste in el doar multe frunze… doar semnul nerodirii - adica poporul iudeu nu aduce rodul iubirii, nu respectă Cuvântul.
Si Iisus blesteama!
Blestemul este ceva rau atat pentru cel care belsteama cat si pentru cel blestemat! Iisus rosteste acest mare blestem, care constă în a nu avea in veci rodul iubirii.
El însuși va muri blestemat pe cruce, tintuit de rodul egoismului omenesc, dar dându-ne rodul iubirii Sale!
Și au venit în Ierusalim. Și, intrând în templu, a început să dea afară pe cei care vindeau și pe cei care cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani și scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat.
Trecem usor peste acest episod - care este intrarea in Templu!
In fapt in acest moment se petrece evenimentul asteptat de evrei din veacuri si pomenit in Cartea Maleahi 3,1-3 (ultima carte din VT) :
„Va veni Domnul în Templul Său”. Dar iudeii... nu si-au dat seama!
Iisus vine in Templul Sau ca sa-l curete de pacatele care intrasera in el!
Scena Templului este foarte importanta pentru că Templul e centrul religiei lui Israel și ideea de templu este fundamentală in orice religie
Templul este Dumnezeu!
Pe cruce, Iisus va schimba conceptul potrivit caruia Dumnezeu
este judecător, ne acuză, ne pedepsește... si ne va arata un Dumnezeu iubitor, iubirea insasi, care isi jertfeste Fiul pentru rascumpararea noastra! Si ce dovada mai mare de iubire decat aceea ca El, Fiul, va lua asupra Sa, pe cruce, răul nostru!
Templul distrutrus, despre care vorbeste Iisus, este Insuși Hristos, care moare pe cruce. Iar Noul Templu ce se ridica va fi Hristos Cel Inviat, care a biruit moartea și prin iubirea Sa ne dă nouă viața vesnica!
Noul Templu este construit din pietrele care suntem noi, crestinii, restaurati fiind prin darul Duhului Său.
Aceste două episoade par iesite din comun față de felul de a fi de pana acum al Mantuitorului. Ne putem întreba: "Cum de blesteama Iisus? Cum de Iisus este atât de violent în Templu?"
In loc de intrebari... sa ne privim pe noi "in adanc", observand sincer raul din noi care ne departeaza de cele sfinte, de Dumnezeu!
Mantuitorul ne spune, in felul Sau unic, că atunci cand ramanem indiferenti in fata nerodirii... ceva in noi si cu noi nu este in regula, dupa cum, facand comert in Templul lui Dumnezeu... este absolut anormal si spune acelas lucru! Ceva nu este in regula!
Nu ne putem gasi nici o scuza... Dar cine are urechi de auzit?
Și au venit în Ierusalim. Și, intrând în templu, a început să dea afară pe cei care vindeau și pe cei care cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani și scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat. Și nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu. Și-i învăța și le spunea: Oare nu este scris: «Casa Mea casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile»? Voi, însă, ați făcut din ea peșteră de tâlhari. Și au auzit arhiereii și cărturarii și căutau cum să-L piardă. Căci se temeau de El, pentru că toată mulțimea era uimită de învățătura Lui.
Iar când s-a făcut seară, au ieșit afară din cetate. Dimineața, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. Și Petru, aducându-și aminte, I-a zis: Învățătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat. Și, răspunzând, Iisus le-a zis: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.”
MARCU 11, 11-23
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere