ULTIMA TAMADUIRE

Evanghelia de azi evoca ultima minune infaptuita de Iisus - consemnata de Sf Evanghelist Marcu - inainte de inceperea Patimirilor.

Ca sa intelegem admosfera, trebuie sa ne amintim ca, mai sus cu cateva versete, cap.10 cuprinde marturia Mantuitorului asupra sfarsitului Sau, urmata de o discutie, care pare total nepotrivita, purtata cu ucenicii sai.

Textul spune:
Şi luând la Sine, iarăşi, pe cei doisprezece, a început să le spună ce avea să I se întâmple:
Că, iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor. Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia.(10, 33-34)

Aflam apoi ca au venit la El apostolii Iacob si Ioan, fiii lui Zevedeu, si Mantuitorul i-a intrebat: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta.   Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza. Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. (10, 35-40) Sa revenim acum la pasajul de astazi, in care Iisus pune unui orb, care striga dupa El, aceeasi intrebare: „În vremea aceea, pe când ieșea Iisus din Ierihon, împreună cu ucenicii Săi și cu mulțime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, ședea jos, pe marginea drumului, și cerea milostenie. Și, auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige și să zică: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă! Și mulți îl certau ca să tacă; el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluiește-mă! Și Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemați-l! Și l-au chemat pe orb, zicându-i: Îndrăznește, scoală-te! Te cheamă. Iar orbul, lepădând haina de pe el, a sărit în picioare și a venit la Iisus. Și l-a întrebat Iisus, zicându-i: Ce voiești să-ți fac? Iar orbul I-a răspuns: Învățătorule, să văd iarăși. Atunci Iisus i-a zis: Mergi, credința ta te-a mântuit! Și îndată a văzut și I-a urmat lui Iisus pe cale.”  MARCU 10, 46-52 Asadar, când Domnul Iisus Hristos a ieșit din Ierihon, un orb , pe nume Bartimeu, a simţit că ceva se întâmpla în jurul său. Mulţimile vorbeau despre Iisus, Învăţătorul din Nazaret. Si erau mulţi cei care mărturiseau că El este facator de  minuni. Atunci în sufletul lui Bartimeu a încolţit o speranţă - aceea ca şi el, printr-o minune, ar putea să vadă lumina zilei! Şi  a început să strige cat il tinea gura, numindu-L pe Domnul Hristos „Fiul lui David". In sinea lui stia că doar un om al lui Dumnezeu, ar putea să-i ofere vederea.   Când Fiul lui Dumnezeu l-a chemat la Sine, orbul şi-a lăsat haina şi a venit în faţa Mântuitorului. Si iata ca Iisus ii pune aceeasi intrebare, pe care o pusese mai inainte lui Iacob si Ioan, fiii lui Zevedeu: Ce voiești să-ți fac? Orbul știe ce vrea  si spune: Învățătorule, să văd iarasi”. A dorit sa vada, sa i se deschida ochiii si ce a dorit, Domnul i-a implinit, daruindu-i vederea. Acel sâmbure de credinţă şi curaj a încolţit şi a rodit in el. A crezut în vindecare şi a primit vederea ca rod al credinţei sale. "Mergi, credința ta te-a mântuit"!  Bartimeu a înțeles ca ceea ce nu avea, sau mai exact, ceea ce avea nevoie era vederea…  Este important fiecare cuvant in Evanghelie!  Orbul nu spune sa vad ci sa vad iarasi, de parca odinioara ar fi vazut ! De fapt cuvântul grecesc utilizat inseamna „să privesc în sus”, adica cerul! Acest om cere deci să privească si spre cer dupa ce din pricina handicapului nu privise decat in jos! Un alt lucru de remarcat este ca orbul acesta are un nume: il cheama  Bartimeu - ceea ce este un caz unic caci, Evanghelia nu spune numele nici unui alt tamaduit ! Sa ne oprim un pic si asupra unui alt amanunt: el si-a aruncat haina de pe el si apoi a sarit in picioare si a plecat spre omul salvarii sale!  Haina pentru un sarac era, la acea vreme, singura lui avere; ea ii servea si ca imbracaminte dar si de patura si de dulap! Putem intelege aici un mesaj care priveste drumul spre mantuire: caci numai lepadand toate cele care ne orbesc - pacate, averi, proaste obiceiuri - putem sa ne schimbam, sa vedem clar, sa ni se deschida ochii! Drumul alaturi de Dumnezeu se face, asa cum a facut orbul din Ierihon, lepadand haina lumii acesteia si infatisandu-ne Lui liberi de pacat, dispusi sa facem calatoria duhovniciei si sa imbracam haina Luminii! E greu! Lumea canta neincetat cantecul inselator al ielelor! Dar nu este imposibil. Nimic nu este imposibil cand este vorba sa crezi cu tarie si sa te increzi in Dumnezeu! Poate ca e momentul sa reflectam comparand cele doua cereri de care am pomenit: cea a celor doi apostoli si cea a orbului. 1 - Cei doi apostoli -  desi auzisera din gura Mantuitorului ca :  Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor. Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia.(33-34), la intrebarea "Ce voiti sa va fac?", ei Ii cer ceva ce tine de capatarea unui loc ierarhic, de o onoare, ceva ce nu avea legatura cu cele spuse de Iisus anterior; socotind asa, ei sunt cei care par mai curand a fi orbi!  Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta!  2 -  Orbul, la intrebarea Mantuitorului Ce voiești să-ți fac? raspunde:  Învățătorule, să văd iarăși. Desi orb, el este de fapt persoana care vede, desigur intr-un fel diferit, dar el vede, intelege, percepe realiatea! Orbul stie  - stie ca e orb si stie ca vrea sa vada! Primul lucru pentru a reusi sa te vindeci este sa accepti ca esti bolnav! Altfel tot demersul medical este receptat de corp  ca o agresiune! Iisus ne spune că atata timp cat pretindem că vedem,  ca intelegem, ca stim... înseamnă tocmai invers - că suntem orbi si nu putem fi vindecați… Orbul înțelege că-i lipsește vederea, o cere  si o va capata.  Cererea orbului este a unui om care a înțeles ce il facea nefericit… El e de fapt un om care a înțeles în adanc. Poate ca ar trebui si noi sa exersam asta: sa ne gandim: noi ce am cere daca Iisus ni s-ar infatisa noua si ne-ar intreba ce vrem sa ne faca?!  Cu siguranta raspunsurile ar fi mai curand  asemanatoare  cererii apostolilor Iacob si Ioan, decat celei a orbului! Riscăm, daca nu avem credința orbului, să-I cerem lucruri straine de realitatea duhovniceasca!  Adesea Il coboram pe Dumnezeu la ghiseul nostru de cereri! Il taram in procese, in certuri, in afacerile noastre personale, in cosul nostru cu rufe murdare!  Cred ca trebuie sa invatam sa ne ridicam si noi capul,  sa privim in sus, sa intelegem, sa ne sporim credinta! Și, chiar dacă nu-L mai vedem fizic pe Mântuitorul Hristos, trebuie sa indraznim să-L strigăm. El este chiar lângă noi!