sâmbătă, 5 septembrie 2020

MISIUNEA

În vremea aceea a chemat Iisus pe cei doisprezece ucenici ai Săi și a început să-i trimită doi câte doi și le-a dat putere asupra duhurilor necurate. Și le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe cale: nici pâine, nici traistă, nici bani la cingătoare, ci numai toiag; să fie încălțați cu sandale și să nu se îmbrace cu două haine. Și le zicea: În orice casă veți intra, acolo să rămâneți până ce veți ieși de acolo. Și dacă într-un loc nu vă vor primi pe voi, nici nu vă vor asculta, ieșind de acolo, scuturați praful de sub picioarele voastre, spre mărturie lor. Adevărat grăiesc vouă: Mai ușor va fi Sodomei și Gomorei în ziua judecății decât cetății aceleia. Deci, ieșind ei, propovăduiau să se pocăiască. Și scoteau mulți diavoli și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și-i vindecau.”

Pericopa de astazi ne vorbeste despre trimiterea celor 12 apostoli in misiune.
Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi (Ioan 20, 21)
Dupa ce au fost "investiti" cu putere asupra  duhurilor necurate , Domnul i-a trimis in lume, doi câte doi, caci aveau de marturisit iubirea lui Dumnezeu si iubirea nu poate fi traita de unul singur!


Și le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe cale.
Pasajul este nu numai simbolic ci si real.
Faptul ca le porunceste ne spune ca, daca nu le-ar fi poruncit ar fi facut un pic altfel caci in Orient exista obiceiul de a oferi daruri cand esti oaspete, multumind astfel de gazduire. 
A oferi ceva implica insa si a cauta sa castigi simpatie si bunavointa gazdelor. Ori, apostolii nu trebuiau sa castige nimic - doar sa propovaduiasca iubirea lui Dumnezeu cu puterea acestei iubiri!
Sa nu aibe ... nimic asupra lor era esential - pentru a nu avea asupra oamenilor alta putere decat cea a iubirii lui Dumnezeu... 
Apostolii trebuiau sa fie primiti pentru ei insisi si pentru nimic altceva. Cuvantul lui Dumnezeu nu se asculta pentru ca putem primi daruri, nici macar in asteptare de minuni - desi minuni faceau caci, iata, ni se spune ca "scoteau mulți diavoli și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și-i vindecau" 
Darul cel mai mare este cel al Duhului lui Dumnezeu, iubirea Lui!

Misiunea lor nu avea nimic de-a face cu materialul, de aceea nu trebuia sa aibe..."nici pâine, nici traistă, nici bani la cingătoare..." , nimic, in afara vestii celei bune - viata nu inseamna ce ai - lucrurile, mancarea, banii - caci doar cand nu ai nimic de dat te poti darui pe tine, poti da iubire!

Cu banii poți cumpăra totul, mai puțin iubirea si adevarul!
In orice relatie curata nu trebuie sa ai nimic in afara iubirii si a adevarului!

Singurul lucru permis a purta in aceasta misiune, este ... un toiag


Toiagul aminteste de Moise, care a despărțit Marea Roșie  cu toiagul sau, cu care a condus poporul lui Israel prin pustiu; tot cu toiagul a batut in stanca si a facut să izvorască apa in desert!
Toiagul inseamna putere (regii, episcopii au toiag) dar el 

inseamna mai ales puterea sfanta a Crucii lui Hristos! Crucea este simbolul puterii jertfei, dovada iubirii absolute a lui Dumnezeu pentru om!

Iisus le mai spune 
apostolilor să fie încălțați cu sandale !
Sandalele simbolizeaza libertatea
In aceea vremecel care purta sandale era un om liber,  sclavii in schimb umblau desculti! Mesajul apostolilor trebuia sa fie clar si precis: erau liberi, liberi de cele ale lumii care inrobesc! Un om liber stabileste cu ceilalti legaturi curate, adevarate, firesti! Nu are ganduri ascunse, nu urmareste vreun beneficiu...Este el pur si simplu!

Si le mai spune să nu se îmbrace cu două haine, asta pentru a nu fi nevoiti sa dea una din ele , ceea ce ar fi putut sa se intample de vreme ce pe cei carora avea sa-i intalneasca ii numeau frati! Cu fratele imparti tot ce ai! 
Misiunea lor nu era insa una umanitara, aceea de a imparti bunuri materiale! In acest caz intregul scop ar fi fost deturnat! 
Apostolii trebuiau sa aibe doar o haina, adica sa fie ei insisi, cu Iubirea in suflet si cu Adevarul pe buze!

Am putea, desigur, descifra simbolic cuvintele Mantuitorului si in ce ne priveste.  
Noi, care suntem imbracati in Hristos, la Sfantul Botez, suntem liberi, dupa voia lui Dumnezeu care ne vrea liberi 
Identitatea noastra nu sta nici in haine, nici in bani, nici in onoruri, in nimic altceva decat in Adevarul si Dragostea Lui! 

Daca stabilim relatii cu ceilalti din interes, fie el si acela de a fi iubit, cautand un castig, de orice fel, nu facem decat sa atragem asupra noastra puterea celui mai mare dintre corupatori, care este cel rau! Mai devreme sau mai tarziu... totul se pierde!

În orice casă veți intra, acolo să rămâneți până ce veți ieși de acolo. - le spune!

Casa inseamna familie,  comunitate. Casa este si Biserica, Casa Domnului. Sufletul omului e o casa si cel ce te iubeste te primeste oaspete in casa asta a sufletului sau!
Unde esti oaspete gasesti o casa, adica suflet, sentimente, iubire!

Unde nu esti primit... nu poti face nimic! Cel care nu te vrea este liber ca si tine! Nu trebuie nici sa te manii, nici sa blestemi!

"Ieșind de acolo, scuturați praful de sub picioarele voastre!  
Acesta era un gest pe care iudeii il faceau curent ori de cate ori reveneau in tara lor -  cand paseau pe pamantul tarii, dat lor de Dumnezeu - scuturau praful necurat de pe talpile sandalelor, ca sa nu intineze !

Apostolii au plecat si au propovaduit Cuvantul Domnului care ii invita pe iudei, ca si pe noi toti, la o schimbare! 
Misiune facem si noi, prin felul in care credem si ne raportam la Dumnezeu. 
Nu cruciulita de la gat ne da identitatea de crestin ci dragostea pentru cei pe care ii intalnim!
La schimbare suntem invitati permanent ! Schimbarea vine odata cu trairea fireasca, in legea Domnului, cu iubirea neconditionata, dand slava Tatalui ceresc si traind in duhul Lui!

Amin 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu