INTAIA PESCUIRE MINUNATA

În Evanghelii se vorbeste de două pescuiri minunate, petrecute în două momente diferite ale vietii Mântuitorului Hristos,  dar in acelas loc, pe Marea Tiberiadei sau a Galileei, numită şi Lacul Ghenizaret, la un interval de peste trei ani una de cealalta. 

Cea dintâi pescuire minunată a avut loc la începutul activităţii  Mântuitorului, cand i-a chemat pe primii patru pescari la slujirea apostolică - eveniment consemnat de Sf. Ev. Luca (5, 1-11) - iar cea de-a doua s-a petrecut in vremea aratarilor de după învierea Domnului Iisus Hristos - consemnata de Sf.Ev. Ioan (21, 1-13).

In aceasta duminica se citeste din Sf Evanghelie dupa Luca, asadar intaia pescuire minunata!

„În vremea aceea pe când mulţimea Îl îmbulzea , ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, şi El şedea lângă lacul Ghenizaret, Iisus a văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Atunci El, urcându-Se într-una din corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat şi, şezând în corabie, învăţa din ea mulţimile. Iar când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: Îndepărteaz-o la adânc şi lăsaţi în jos mrejele voastre ca să pescuiţi. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic n-am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Şi, făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, încât li se rupeau mrejele. De aceea, au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie să vină să-i ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se scufunde. Iar Simon-Petru, văzând aceasta, a căzut în genunchi, înaintea lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos! Căci spaimă îi cuprinsese, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuirea atâtor peşti. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Şi, trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El.  LUCA 5, 1-11

Intai de toate trebuie sa ne amintim ca Iisus tocmai o vindecase de friguri pe soacra lui Petru! Apoi, dupa apusul soarelui, a venit la El multime de oameni suferinzi si  "toţi câţi aveau bolnavi de felurite boli îi aduceau la El; iar El, punându-Şi mâinile pe fiecare dintre ei, îi făcea sănătoşi. Din mulţi ieşeau şi demoni, care strigau şi ziceau: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Dar El, certându-i, nu-i lăsa să vorbească acestea, că ştiau că El este Hristosul. " (Luca 4, 40-41) Asa s-a ajuns ca Mantuitorul sa fie imbulzit din toate partile!  

Pericopa ne spune cum Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, era ascultat cu mare interes  de acea mulţime. Iată de ce El a urcat pe una din barcile aflate la mal și de acolo le vorbea oamenilor, făcând din corabie un adevarat amvon şi astfel din locul acela biserică!

Barca in care a urcat era a lui Petru! 

Petru trebuie ca era obosit si posomorat dupa o noapte de pescuit fara succes. Domnul Hristos l-a rugat atunci să ducă corabia mai în larg, să arunce mrejele în mare, si sa incerce din nou să pescuiască. „Mână la adânc”, ii spune!  

Petru nu era un incepator in ale pescuitului, asa ca, surprins de acest îndemn, ii da totusi un raspuns Domnului: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit și nimic nu am prins, dar după cuvântul Tău voi arunca mrejele”. Pescarii ştiau că noaptea şansele de reusita erau mai mari si, daca noaptea nu au pescuit nimic, pe timpul zilei sansele erau cu atat mai nule!

Petru, cu respect si poate chiar simtindu-se obligat fata de Iisus, care tocmai ii vindecase soacra, isi declina cunostintele in ale pescuitului si asculta cuvantul Invatatorului!  Si... minune: mrejele s-au umplut de pesti!

Cei patru pescari: Petru, Andrei, Iacob şi Ioan, sunt minunaţi şi surprinşi de cantitatea enorma de peşti cu care au umplut amândouă corăbiile. Mulțimea de pești a venit ca o binecuvântare a muncii lor săvârșite cu ajutorul și sub ascultarea lui Iisus!

Dincolo de simboluri, această primă pescuire minunată este o intruchipare a Bisericii!

"Si au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie să vină să-i ajute". Acest semn este pentru Sfântul Efrem Sirul, o referire la cei 70 de viitori ucenici, "căci aceștia 12 erau prea puțini"!

Pe lângă cei 12 Apostoli şi cei 70 de ucenici, mai sunt și alții care au trudit si trudesc la pescuitul cel duhovnicesc: sfinţii, părinții și învățătorii, care cunosc dogmele adevărului. Căci mrejele sunt încă aruncate, iar Hristos le umple vesnic și îi îndeamnă la convertire pe cei care, potrivit cuvântului Sfintei Scripturi, sunt în adâncurile mării, trăind în valurile lumii (Sfântul Chiril al Alexandriei). În Biserică, „pescarii de oameni” pescuiesc cu har, cu mesajul divin şi cu fapta cea bună, cu harisma dobândită prin osteneala binecuvântată.

Omul nu poate trai in apa - in apa te ineci, deci mori! Pescuirea asta inseamna scoaterea nostra din morte si readucerea la viata, la viata vesnica!

Noţiunea de adânc, de adâncime, arată atât profunzimile făpturii omenești, zidite de Creatorul suprem, cât şi „Judecăţile lui Dumnezeu (care) sunt adânc mare” (Psalmii 35, 6), căci „adânci cu totul sunt gândurile Lui” (Psalmii 91, 5).  Și prorocul David primește această descoperire: „Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor Tale”. (Psalmii 41, 9).

Ca oameni făcuţi după chipul lui Dumnezeu, noi suntem invitaţi să ne trăim viața in chip desavarsit, să nu ne lăsăm prinşi de mirajul aparenţelor , ci să ne adâncim în sens, în bine, în adevăr.

Îndemnul lui Hristos către Petru era clar: dacă vrei să pescuieşti cu folos, „mână la adânc”, nu sta la mal, stăruieşte, insistă. Acelaşi îndemn stăruitor şi convingător ni-l adresează Hristos Domnul şi nouă tuturor: dacă vrei să împlineşti ceva în viaţă, stăruieşte-te, insistă, fă bine lucrul, destoinic; fii harnic, consegvent cu tine însuţi, curajos, in permanenta fiind încrezător în ajutorul lui Dumnezeu. Osteneala noastră sinceră şi permanenta, facuta sub ocrotirea şi cu ajutorul lui Dumnezeu, va fi cu siguranţă plina de folos mântuitor.

A avea roade sau folos este o nevoie a omului, creat de Dumnezeu să fie activ. Rodnicia şi succesul venite după o muncă stăruitoare şi făcută în lucrarea Domnului, cu binecuvântarea şi ajutorul cerului, au trăinicie şi aduc o bucurie speciala. Cand tot ce facem are la baza mandria... constatam ca bucuria asteptata nu e pe masura si nici deplina si pornim spre o alta demonstratie a eului nostru cautand bucuria la nesfarsit! 
Deși avuseseră condiţiile prielnice și se straduisera intreaga noapte, pescarii, cat au fost departe de Hristos, nu au reușit în munca lor. În preajma şi cu ajutorul Lui, osteneala lor, iata, a dat roadă. Truda fără Dumnezeu în viaţa omului înseamnă nimic, osteneala cu ­Iisus, cu ajutorul divin, înseamnă rodnicie, abundenţă şi împlinire

Prin slujitorii ei, Biserica ne cheamă si pe noi în adâncuri, ne cheamă să pătrundem tainele cerești şi să înțelegem lucrarea mântuirii noastre. Ea este corabia mântuirii, ea plutește în adâncurile lumii, pentru ca, atunci când lumea se va sfârși, să-i ocrotească pe cei aflați în ea. Asa cum barca ii trece pe pescari de pe un mal pe celalalt, asa ne trece si pe noi Biserica de la lumea pierzarii la cea a mantuirii! Potrivit Sfântului Maxim din Torino, așa cum arca lui Noe i-a salvat pe cei aflați în ea, când lumea se îneca (Facerea 7, 1; 8, 22), la fel și Biserica îi va mântui pe membrii săi atunci când lumea se va sfârşi (1 Petru 3, 20-21).

Într-o lume bantuita de egoism si manipulări informaţionale, o lume a crizelor spirituale, familiale, ecologice, financiare și economice, a tulburărilor şi anxietăţilor de tot felul, a superficialului și relativismului, altfel spus, într-o lume a nerodirii, se cuvine să cautam mai la adânc! E necesar să avem folos prin cuvânt şi faptă sa comunicam, sa gasib bucuria comuniuniipentru a ajunge la pace, la bucurie şi liniştire şi, cu ajutorul Domnului Hristos, să găsim soluţii mântuitoare provocărilor actuale !

Domnul ne cheama la responsabiliatate si consegventa!