„În vremea aceea, vorbind unii cu Iisus despre templu, că este împodobit cu pietre frumoase și cu podoabe, El a zis: Vor veni zile când, din cele ce vedeți, nu va rămâne piatră peste piatră care să nu se risipească. Și ei L-au întrebat, zicând: Învățătorule, când, oare, vor fi acestea? Și care este semnul când au să fie acestea? Iar El a zis: Vedeți să nu fiți amăgiți, căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt și vremea s-a apropiat. Nu mergeți după ei. Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție. Și vor fi cutremure mari și, pe alocuri, foamete și ciumă și spaime și semne mari din cer vor fi. Iar când veți vedea Ierusalimul înconjurat de oști, atunci să știți că s-a apropiat pustiirea lui. Atunci cei din Iudeea să fugă la munți și cei din mijlocul lui să iasă din el și cei de prin țarini să nu intre în el. Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate cele scrise. Dar vai celor care vor avea în pântece și celor care vor alăpta în acele zile! Iar atunci va fi strâmtorare mare pe pământ și mânie împotriva acestui popor. Și vor cădea de ascuțișul sabiei și vor fi duși robi la toate neamurile, iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor.”
LUCA 21, 5-8; 10-11; 20-24"Cap. 21 al Evangheliei dupa Luca ne prezinta interpretarea istoriei in lumina misterului lui Iisus.
Discursul escatologic sau apocaliptic este un discurs care ne arată faptul istoric, viata, într-o lumină nouă, intr-un mod diferit.
Atentie! „apocalissi” nu înseamnă ceva catastrofic, ci indică ceva revelator, ceva care îți îndeparteaza un voal pentru ca tu sa vezi realitatea!
Tot discursul despre sfârșitul lumii este un discurs de încredere și de speranța, asigurator, care nu ne infatiseaza sfârșitul, ci scopul!
Sfarsitul este marea problemă a omului! Dacă destinul nostru este sa sfarsim, sa murim, implicit pentru noi totul se termină.
Ne punem insa intrebarea: de ce trăim?
Nu cumva existenta noastra, viața asta, are un scop? Suntem niste calatori în drum spre... ce?
Indiferent care este tinta, vrem sa o atingem.
ASTA ESTE PROVOCAREA ESENTIALA LANSATA OMULUI!
Dacă ținta asta nu exista și trăim pentru "nimic", evident suntem inspaimantati de sfarsit și disperarea asta ne face rău…
Dacă existam avand un scop si o tinta finala, traim altfel, suntem capabili sa parcurgem drumul misterios al vietii fara frica sfarsitului!
Să ne ajute Domnul să intelegem acest mister, să putem vedea realitatea descifrand misterul hristic!
Realitatea este cum este… dar dacă o privim cu alti ochi, sin alt unghi, cu încredere, si daca in ea vedem iubirea si binele, inainte de orice, o putem schimba!
Avand încredere, ne si implicăm. Crezand ca binele este posibil, ne mobilizam pentru ca el sa se realizeze și astfel avem sansa sa construim o lume mai buna, care sa aiba un sens, un sens care ne poarta spre iubire cu iubire. Construim astfel deja de pe acum viața veșnică…
Si, dupa cum interpretăm realitatea, o vom și realiza.
In acest pasaj evanghelic se vorbeste despre Templu…
Templulul a fost reconstruit in vremea lui Irod cel Mare - început în anul 24 î.e.n. și terminat în anul 60 e.n., de catre 100.000 de muncitori și 1.000 de preoți!
În anul 70 e.n., Templul a fost distrus de Împăratul Tit, lăsând din el doar zidul plângerii, pentru a arata cât de bine pot distruge romanii și care e pretul impotrivirii!
Israel are un raport special cu Templul…
Templul era „locul” (amacum, în limba ebraică), locul in sine si numai Templul este „un loc”!
Prima referire la loc o gasim in cuvântul adresat de Dumnezeu lui Adam: „Unde ești?” adica "in ce loc ești"? Suntem definiți de locul în care ne aflăm! Desigur, trăim și in timp, dar timpul nu-l putem defini: ne-am născut în această epocă și trăim în acest timp (moment); cat despre timpul de „după”... nu știm ce va fi! Însă „locul”... el depinde de noi și este in sarcina libertății noastre sa il alegem…
Toată viața noastră ne căutam locul, locul în care să fim primiți, să putem trăi, să avem legaturi cu ceilalti…
Adevăratul loc al omului este insa cel în care este iubit… Unde nu-i iubit, omul nu poate trăi, adica se află într-un „non-loc”. Dar Dumnezeu ne iubeste si locul nostru nu poate fi decat langa El!
Din această cauză Dumnezeu l-a întrebat pe Adam: „Unde ești" adica "De ce ai fugit de Mine? cand locul tău sunt EU”… Locul lui Dumnezeu este omul, pentru că așteaptă si El să fie iubit de om, asa cum locul omului este Dumnezeu!
În fond, Templul nici nu era necesar daca omul ar fi foat in stare sa vada bine! Dumnezeu s-a mulțumit cu un cort și a calatorit cu poporul Său; apoi David a vrut să construiască Templul… A construit Templul in care, în locul idolului, se afla, de fapt, „nimicul”- căci în Sfânta Sfintelor nu era nimic! Exista totusi o prezența, care de fapt, paradoxal, era "absența": Cel spre care ne îndreptăm, pentru că Dumnezeu este Cel care primește!
Oricum, Templul este comun tuturor religiilor…
Templul înseamnă „centrul”, ceva care este diferit de tot restul și tot restul se raportează la Templu. Templul este locul sacru (separat) și tot restul, adica profanul, stă înaintea lui! Templul este locul care rânduiește (organizează) totul: calendarul, munca, sărbătorile; este locul în care se află legea, valoarea absolută, este centrul vieții.
În trecut în centru vietii era Domnul. În zilele noastre adevăratul centru al vieții este banul, bursa și moda… caci conteaza unde iti este inima!
Cu alte cuvinte, omul niciodată nu este , nu poate fi, ateu, caci mereu are nevoie de un absolut, pentru că el trebuie sa intre in comuniune, sa aiba relații, ceea ce il face... relativ!
Care este templul meu? Care este centrul vieții mele? Asta este problema fundamentală. Care este locul în jurul căruia graviteaza tot restul existentei mele?
Daca viata nu ne satisface, daca ne temem de sfarsit inseamna ca ne lipsesc „ochii noi”, vederea revelatoare pentru a interpreta trecutul, prezentul si viitorul, adica istoria…
Acest capitol din Evanghelia dupa Luca tocmai asta vrea: să ne dea ochi noi, ochi buni pentru a citi istoria, pentru a ne simti in siguranta, a ne implica, a actiona spre a schimba lumea!"
Cateheze biblice
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu