sâmbătă, 19 decembrie 2020

Zoriori de ziua


Sfarsitul de an ma face mereu sa-mi pun intrebari. Mai trag o linie si incerc sa fac bilantul.

Chiar daca este sfarsitul unui an ciudat, sfarsitul unei iluzii de traire, una pusa intre paranteze ... momentul nu poate fi ignorat.
Toate cele pe care am fi dorit sa le facem, dar nu a fost posibil, ne fac sa cam inghitim in sec, dar totusi... daca suntem in viata, sa tragem aer in piept si... sa reflectam! 
Orice experienta care ne constrange este o lectie din care e de invatat si nimic nu se intampla fara rost!  

Desi bate vant de anarhie, eu sper ca am inteles cat de cat ca nu suntem chiar asa de puternici pe cat ne credeam, ca nu voia noastra este esentiala, ca exista si lucruri pe care nu le vedem dar de care trebuie sa ne temem, ca e greu sa nu traiesti in comuniune, ca "te iubesc"  nu este doar o formula de incheiere a unei banale convorbiri telefonice...  

Anul acesta, El a decis ca trebuie sa ne mai oprim din alergarea nebuna ! Ne-a aratat ca trebuie sa tinem cont ca "piatra mica rastoarna carul mare", ne-a facut sa apreciem lucrurile cu adevarat valoroase!

Cat despre dorinte, planuri, proiecte... se pare ca ceva a tulburat zborul ingerilor si implinirile se vor lasa inca... asteptate.
Magia pare ca s-a risipit! 

Si totusi... avem nevoie sa credem in puterea rgaciunii Craciunului!
Atata vreme cat inca ne mai dorim ceva... inseamna ca existam si asta este esential! Pana la urma viata este darul cel mai de pret!
Slava lui Dumnezeu pentru toate!


EVANGHELIA ZILEI
Ev. Luca 12, 32-40

Zis-a Domnul: nu te teme turmă mică, pentru că Tatăl vostru a bine plăcut să vă dea vouă împărăţia. Vindeţi averile voastre şi daţi-le în milostenii; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară nesecată în ceruri, unde furul nu se apropie, nici molie nu o strică. 
Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. 
Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre aprinse; fiţi asemenea acelor oameni care aşteaptă pe stăpânul lor, când se întoarce de la nuntă, pentru ca, venind şi bătând, îndată să-i deschidă. Fericiţi sunt slujitorii aceia pe care, venind, stăpânul, îi va găsi veghind. Adevărat vă spun că El se va încinge, iar pe dânşii îi va pune să şadă la masă şi, venind la masă, îi va sluji. Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, fericiţi sunt slujitorii aceia, de-i va găsi aşa. Dar şi aceia o ştiţi prea bine că, dacă ar şti stăpânul casei în care ceas va veni furul, ar veghea şi nu ar lăsa să-i spargă casa. Deci şi voi fiţi gata, căci în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni. LUCA 12, 32-40

Noi trebuie să ne trăim viața fara teamă,  cu încredere. 
Încrederea ne ajută să primim totul ca pe un dar din iubire, trăind totul cu iubire. 
Prin urmare, ceea ce primim trebuie sa si împărțim. 
Doar asa nu mai  trăim cu neliniștea agonisirii, sacrificându-ne viața strângerii bunurilor pământești, si vom trai în bucuria euharistică! Astfel fiecare isi da contributia sa pentru ca viața pe pământ să fie trăită în pace…

Motivul fundamental al neliniștii noastre este frica de moarte. 
Omul este conștient de limita sa. Și fiecare limită ne amintește că suntem limitați și că sfârșim în moarte.

De peste două mii de ani, oamenii asteapta cu emoţie şi în priveghere venirea Stăpânului, adică Naşterea Domnului Iisus Hristos, Cel care a calcat moartea! 

Când vorbim despre naşterea unui copil, suntem cuprinşi de tandreţe. Cu atât mai mult atunci când ne referim la Naşterea Mântuitorului.
Fiul lui Dumnezeu s-a făcut Om „pentru noi şi pentru a noastră mântuire”. Un Prunc ne-a dăruit Dumnezeu, iar prin acest Prunc se rescriu veacurile, se restaurează universul, se redeschid porţile raiului, ni se reseteaza existenta.

Sub cerul cel înstelat, 
Se naşte Mare-Împărat. 
Îngerii de sus vestesc 
despre Fiul Cel ceresc. 
Magii vin cu darul lor 
la Pruncul Mântuitor. 
Lumea-ntreagă a aflat 
când pastorii-au colindat. 

Sa ne pregatim inimile şi sufletele pentru a-L primi pe Domnul Hristos cum se cuvine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu