SACRU SI PROFAN

„În vremea aceea, intrând în templu, Iisus a început să-i dea afară pe cei care vindeau și cumpărau în el, zicându-le: Scris este: Casa Mea este casă de rugăciune; dar voi ați făcut din ea peșteră de tâlhari. Și era în fiecare zi în templu și învăța. Dar arhiereii și cărturarii și fruntașii poporului căutau să-L piardă. Și nu găseau ce să-I facă, pentru că tot poporul se ținea după El, ascultându-L.”

LUCA 19,  45 48

Templul este simbolul lui Dumnezeu, locul lui Dumnezeu, locul central in functie de care credinciosul isi organizeaza viața!

Omul are nevoie de aceast reper, o tinta spre care sa tinda.

Toti ar trebui sa ne intrebam care este si daca o avem, cine sau care este Dumnezeul nostru!

Imaginea pe care o avem despre Dumnezeu izvoraste din ideea de putere, El fiind cel puternic, cel care are în mâna Sa totul, care poate pedepsi, judeca, care da legi… 

Orice om, care incerca sa se comporte cum se cuvine, venea la Templu, aducându-I jertfe lui Dumnezeu. Și, odată ce-I aducea multe jertfe (cadouri), slavindu-L in rugăciuni, considera, in sinea lui, ca Il avea la mână pe Dumnezeu, care ii devenea favorabil, si astfel omul se simțea în siguranță! Aceasta era rostul Templului in mintea omului! 

Trebuie sa tinem cont ca, in zona Orientului Mijlociu, darul a fost si este  o manifestare a politetii, dar si o cale de a obtine favoruri!

Dar nu faptul ca facem daruri la altar este problema ci felul in care il facem, cum si cu ce gand ! 

Ce înseamnă în zilele noastre templul, biserica? 

Mantuitorul simte departarea omului de sacru si limitarea lui la cele ale lumii, ca tinta spre care ar trebui sa tinda nu mai este cea menita sa-l pregateasca pentru intalnirea cu Dumnezeu! 

In acest fel jertfa adusa la altar devine si ea ceva ... profan, un fel de plata menita sa usureze constiintele, trecand cu gratie peste urcusul duhovnicesc necesar.