"Prin răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre."

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Păziți-vă de oameni, pentru că își vor pune mâinile pe voi și vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi și în temnițe, ducându-vă la împărați și la dregători pentru numele Meu. 

Și va fi vouă prilej de mărturisire. Puneți, deci, în inimile voastre să nu gândiți de mai înainte ce veți răspunde; căci Eu vă voi da gură și înțelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toți potrivnicii voștri. Și veți fi dați și de părinți și de frați și de rudenii și de prieteni, și vor ucide pe unii dintre voi și veți fi urâți de toți pentru numele Meu; dar nici un păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre.”

Moartea este pentru om ceva de neacceptat. 

Ma intreb cum reusesc sa-si suporte mortalitatea si sa mearga inainte cei care nu cred in Dumnezeu. 

Poate ca isi imagineaza, viseaza ca vor adormi intr-o seara si nu vor avea habar ca au murit...

Omul a fost facut stapanul lumii de catre Domnul dar in fata mortii este asemenea oricarei vietati! Nu are nimic deosebit.
Dragostea noastra pentru Dumnezeu este un fel de antidot intru acceptarii mortalitatii noastre! Cu El lucrurile devin dintr-odata firesti, caci El este linistea noastra.

Fragmentul evanghelic de azi ne arata ca Mantuitorul si-a avertizat apostolii de cele prin care aveau sa treaca. 

Moartea muceniceasca nu-i o moarte oarecare! Iisus insa și-n moarte vestește iubirea și viața, o iubire și o viață, mai tari decât moartea, de care oricum nu scapam!

Si noi, creștinii, suntem chemați la acest martiriu. Nu suntem chemați să facem lucruri speciale în favoarea noastră sau razboaie pentru a ne salva, răstignindu-i pe alții… Arma noastră ramane cea a lui Hristos. Această armă învinge răul lumii, in timp ce oricare alta... îl multiplică.

Oricum murim: depinde de noi cum vom muri, dacă vom decide să trăim o viață cu iubire, dăruindu-ne până la sfârșit 

Astfel, când viața noastră se va sfârși, abia atunci ea va începe!

„Pentru a ne naște, ne-am născut”, nu pentru a ne stinge progresiv… Nu trebuie să ne îngrijorăm și nici să ne întrebăm când vom muri… Timpul este acesta care este! Și în acest timp, in  aceste contradicții, suntem chemati să intelegem că există ceva care merită : comuniunea, dreptatea, iubirea față de ceilalti. 

Doar acest fel de traire învinge cele ale lumii!

Despre acest adevăr a vorbit Iisus celor 12 apostoli care nu prea înțelegeau mare lucru si intre care unii chiar L-au și trădat… 

Mesajul Sau proorocitor este impresionant !

Apostolii au continuat, mangaiati de cuvantul Lui, sa-L urmeze si sa-L marturiseasca,  ajungand sa cunoasca moartea muceniceasca!

Pentru ca El, Dumnezeu, ne da putere sa induram orice!
Fiecare verset al Sfintei Scripturi marturiseste ca nimic nu ar putea exista fara El. 

Intr-o fractiune de secunda lumea se poate narui. 

Evenimentele acestui an, care se apropie de sfarsit, au dovedit ca lumea inca nu stie NIMIC si ca oricat de dotati ne credem... doar El in El ne este speranta!

Fara El... totul e desertaciune!