CONSTIINTA

"Cand Dumnezeu l-a facut pe om, a sadit in fiecare judecata nemincinoasa a binelui si a raului, adica regula constiintei".
Sf. Ioan Gura de Aur

Asadar constiinta este sfatul lui Dumnezeu pus in noi.
Este judecatorul nemitarnic de al carui verdict nu putem scapa. Ea stie ce e bine si ce este rau si, fiindca vine de la Dumnezeu, nu dispare din noi niciodata!

Versatilitatea firii noastre, inclinate spre pacat, face uneori ca glasul constiintei sa fie scazut, abia auzit, pacatele noastre sa o sufoce, indiferenta noastra sa o anestezieze, insa nimeni nu se poate debarasa de constiinta sa. Prin ea fiecare om stie exact daca ceea ce face este bine sau rau!

Daca luam in seama sau nu... judecata constiintei, asta este altceva;
este ceva ce tine de libertatea cu care ne-a inzestrat Dumnezeu, este vointa noastra si ea face din noi autorul si responsabilul unic al faptelor proprii.
Adam si Eva au stiut ca, mancand din pomul cunoasterii, au facut ce nu trebuia si constiinta lor le-a spus ca vor fi descoperiti si ei ... "s-au acoperit"!
In loc sa se smereasca, au incercat sa-si gaseasca scuze, pasand responsabilitatea gestului: Adam a invinuit-o pe Eva si indirect pe Dumnezeu ("Femeia (pe)care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat") iar Eva l-a invinuit pe sarpe ("Şarpele m-a amăgit şi eu am mâncat").Geneza 3

Constiinta ramane barometrul nostru moral.
Ea ne ajuta sa fim integri, sa ne ferim de pacat, sa ne salvam.
Prin rugaciune, post si spovedanie o ingrijim, o facem activa, puternica, ca sa nu ne atinga ca o adiere ci ca o furtuna care da cu noi de pamant si nu ne lasa pana nu ne indreptam!

In Evanghelia de azi - inserata mai jos - Mantuitorul spune o pilda pentru care ne trebuie si ceva lamuriri.

Asadar un stapan (in persoana caruia am putea sa-l identificam pe Dumnezeu), afland ca iconomul, adica administratorul sau, este necinstit, il cheama si il anunta ca-l destituie.
Constiinta iconomului nedrept il ajuta sa realizeze dimensiunea faptelor sale si sa inteleaga ca, odata iesit din slujba stapanului, va ramane fara aparare si lacomia lui avea sa-i aduca ura concetatenilor sai; astfel, dupa o judecata inteleapta, decide sa micsoreze datoriile oamenilor!
Stapanul il lauda pentru istetimea lui si acesta este un punct care ne deruteaza! Cum poate fi multumit Dumnezeu de faptul ca cineva se comporta asa?
De aceea e nevoie de o mica lamurire.
Asa-zisii iconomi erau cei care se ocupau de administrarea averii stapanilor, intre care si de acordarea si recuperarea imprumuturilor date oamenilor aflati in nevoie. Ei obisnuiau sa umfle dobanzile cu procente ce constituiau castigul lor propriu.
Evident, acesti intendenti trebuiau sa aprecieze corect cam cu cat pot incarca datoria cuiva astfel incat datornicul sa fie in stare sa si restituie imprumutul, caci altfel nu erau buni administratori!
Si lacomia unora ii facea sa fie detestati de oameni.

Stapanul il lauda asadar pe iconomul nedrept nu pentru aparenta sa smecherie, cum am fi tentati sa credem, ci pentru smereniea sa!
Recunoscand ca a gresit, pentru a-si reface imaginea si a avea relatii bune cu oamenii, el s-a decis sa renunte la propriul sau castig!

Sa recunosti ca ai gresit este deja un pas mare spre a capata iertarea iar sa-ti indrepti greseala... gratifiant!

Citirea acestei parabole in Postul Nasterii Mantuitorului nu este intamplatoare, textul amintindu-ne ca trebuie sa ne smerim, sa ne spovedim, recunoscand ce am gresit, dar si sa ne indreptam, pe cat este posibil, greselile.

Şi zicea şi către ucenicii Săi:
Era un om bogat care avea un iconom şi acesta a fost pârât lui că-i risipeşte avuţiile. Şi chemându-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă-mi socoteala de iconomia ta, căci nu mai poţi să fii iconom. Iar iconomul a zis în sine: Ce voi face că stăpânul meu ia iconomia de la mine? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. Ştiu ce voi face, ca să mă primească în casele lor, când voi fi scos din iconomie. Şi chemând la sine, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său, a zis celui dintâi: Cât eşti dator stăpânului meu? Iar el a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-ţi zapisul şi, şezând, scrie degrabă cincizeci. După aceea a zis altuia: Dar tu, cât eşti dator? El i-a spus: O sută de măsuri de grâu. Zis-a iconomul: Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci. Şi a lăudat stăpânul pe iconomul cel nedrept, căci a lucrat înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor decât fiii luminii. Şi Eu zic vouă: Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi viaţa, să vă primească ei în corturile cele veşnice.
Luca 16, 1-9

Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul:

Doamne si Stapanul vietii mele duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert nu mi-l da mie!
Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei, daruieste-mi mie, slugii Tale!
Asa, Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor!
Amin