DESPRE DAR

"Si on ne voulait qu'être heureux, cela serait bientôt fait. Mais on veut être plus heureux que les autres, et cela est presque toujours difficile parce que nous croyons les autres plus heureux qu'ils ne le sont."
"Dacă n-am vrea decât să fim fericiţi, aceasta ar fi uşor de realizat; dar vrem să fim mai fericiţi decât ceilalţi şi asta e aproape întotdeauna greu, pentru că îi credem pe ceilalţi mai fericiţi decât sunt." Montesquieu
  
Citatul acesta ma duce cu gandul la risipirea noastra ca iconomi ai vietilor si trupurilor noastre.
Fiecare are un dar, o anume capacitate. Pe masura darurilor primite este si pretentia Creatorului! Pentru ca darul nu ne este dat degeaba ci ca prin el sa ne punem in slujba celor ce nu-l au sau, daca il au, el nu este la fel de puternic!
Adesea ne risipim, nemultumiti, dorindu-ne altceva, mereu altceva, despre care nici nu stim daca ni s-ar potrivi...

Şi a zis Domnul: Cine este iconomul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl va pune peste slugile sale, ca să le dea, la vreme, partea lor de grâu? Fericită este sluga aceea pe care, venind stăpânul, o va găsi făcând aşa. Adevărat vă spun că o va pune peste toate avuţiile sale. Iar de va zice sluga aceea în inima sa: Stăpânul meu zăboveşte să vină, şi va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, şi să mănânce, şi să bea şi să se îmbete, veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua în care ea nu se aşteaptă şi în ceasul în care ea nu ştie şi o va tăia în două, iar partea ei va pune-o cu cei necredincioşi.
Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult. Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere. Luca 12, 42-48