Dincolo de vietile pamantene diferite ale celor doua personaje ori de locul unde fiecare ajunge sa-si traiasca vesnicia, este un amanunt, care poate scapa atentiei, din pricina lucrurilor din prim-planul povestii. Acest "amanunt" este prapastia dintre cele doua vesnicii!
Luca 16, 19-31
Zis-a Domnul: Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi, în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie! Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, iar Lazăr, asemenea, pe cele rele; şi acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi, peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca aceia care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraame, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de proroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morţi.
Dincolo... totul e vesnic: si bucuria si suferinta, dar in taramuri separate si distincte. Aici trecem prin necazuri dar si prin momente agreabile, chiar fericite, gresim dar e posibil sa ne si indreptam.
Dincolo toate sunt clare, bine repartizate si neamestecate: suferinta e suferinta eterna si bucuria este nesfarsita. Cele doua stari isi au asadar lumi diferite, despartite de o genune fara fund, o prapastie peste care nu se mai poate intinde nici o punte.
Puntile nu le putem intinde decat aici, intre noi, prin iubirea pentru ceilalti! Caci iubirea este temelia credintei noastre si fara iubire nu ne putem numi crestini.
Iubirea e porunca pentru crestini si este cea dintai dintre poruncile Legii celei Noi!
"De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt." 1 Corinteni 13:1-2
|
ca mesajul lui Hristos sa lucreze in noi, si doar in comuniune cu cei din preajma putem sa nu fim un nimic! Caci, dupa cum spunea Apostolul Pavel, nici macar credinta desavarsita in Dumnezeu nu este deajuns fara iubire pentru a ne mantui!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu