DESPRE DUHUL DEPRESIEI

Trecerea prin viata are multe drumuri - unele mai dificile, inguste si sinuoase, altele largi si mai usor de strabatut!
Orice intalnire pe caile vietii, orice intamplare traita, ne lasa o intelepciune, sau asa ar trebui sa fie daca nu ne-ar invada... duhurile!
Dar duhurile astea ne cotropesc si nu ne lasa sa ne bucuram de ceea ce Domnul ne-a dat si de ceea ce am reusit avandu-L alaturi!
Si El le lasa spre a ne ajuta sa ne intarim credinta!
Cine poate spune ca nu l-a cotropit tristetea, ca a trecut prin viata fara lacrimi, panici ori nefericiri? Cred sincer ca nimeni nu este scutit de asta!

Traim un moment greu. Stirile ne tin prizonieri ai tristetii, instalate din pricina durerilor unor nevinovati, ucisi de nebuni iresponsabili, de boli, de neglijentele altora ori de superficialitati.
Fiecare isi duce propria cruce dar si crucea neamului!
Greutatea crucii personale creste adesea din pricina durerilor altora, din cauza panicilor legate de viitorul lumii si implicit al nostru...
Si este minunat sa poti plange si pentru suferintele celor pe care nu-i cunosti! Este inaltator!

Duhul depresiei  insa ne da tarcoale. Si este bine ajutat de Media!
El are rolul de a ne destabiliza, de a ne face inerti, de a sterge tot ce este frumos in noi.
Odata depresivi, suferinta noastra pentru cei din jur trece dincolo de empatie, devinind boala.
Si boala depresiva este in mare parte hranita de slaba credinta sau, mai rau, de necredinta!
Credinta in Dumnezeu te scoate si din fundul iadului!
Impreuna cu EL  exista cadere... o cadere care te invata, te intelepteste, te ajuta sa te cunosti, sa reflectezi,  dar si ridicare, o ridicare duhovniceasca fara egal!
Sa compatimim suferintele aproapelui dar sa ramanem tari intru credinta! Sa nu ne despartim mintea si sufletul de Dumnezeu!
Tot ce se intampla lumii este si din vina noastra! Chiar daca ne consideram nevinovati... vina exista! Am ingaduit greselile lumii si astfel ni le-am insusit! Am trecut cu vederea deraparile vizibile ale societatii si, tacand, am devenit partasi, ne-am lasat cuceriti de duhul lumii!
Revolta noastra in fata "sortii nedrepte" este sterila!
Sa ne suflecam deci manecile si sa incepem cu noi, cu casa noastra, cu familia noastra! Sa traim frumos, sa fim cetateni responsabili, sa luptam pentru idealuri inalte, care azi par desuete dar a caror lipsa ne-a adus unde suntem!
Sa ne rugam pentru sufletele celor ce au pierit dar si pentru sufletele noastre, a celor care suntem chemati sa salvam ce se mai poate salva!
Sa alungam duhul depresiei prin increderea ca Domnul stie, poate si face TOTUL dar numai cu ajutorul credintei noastre!

Si nu in ultimul rand, sa ne rugam Maicii Domnului sa se indure de lume si sa se roage pentru noi Fiului sau!

LUCA IX, 37-43
În ziua următoare, când s-au coborât din munte, L-a întâmpinat mulţime multă. Şi iată un bărbat din mulţime a strigat, zicând: Învăţătorule,rogu-mă Ţie, caută spre fiul meu, că îl am numai pe el
Şi iată un duh îl apucă şi îndată strigă şi-l zguduie cu spume şi abia pleacă de la el, după ce l-a zdrobit.
Şi m-am rugat de ucenicii Tăi ca să-l alunge, şi n-au putut.
Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic!Până când voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.
Şi, apropiindu-se el, demonul l-a aruncat la pământ şi l-a zguduit. Iar Iisus a certat pe duhul cel necurat şi a vindecat pe copil şi l-a dat tatălui lui.
Iar toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu.

LUCA X 38-42.
Şi pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti, Dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea. 
LUCA XI 27-28.
Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sâniipe care i-ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc.