POMENINDU-I PE CEI CE NU MAI SUNT

... ii readucem cu gandul langa noi, rugandu-ne pentru sufletele lor!
Odihneste-i, Doame, in curtile Tale!

Daca am vreun regret, legat de aceasta zi a cinstirii mortilor, este ca nu am reusit nici eu, nici mama mea, sa facem ceea ce facea bunica cu acest prilej!
Cat voi trai imi voi aminti de parastasele facute de ea, cand imensa masa din sufragerie noastra era incarcata cu farfurii pline cu bucate alese. Pe fundul fiecarei farfurii era deliciosul ei orez cu lapte iar
deasupra, impachetate cu grija in celofan, friptura, peste, branza, un ou, paine, o bucata de coliva, o prajitura, legume si fructe de sezon.
Langa fiecare farfurie o cana cu vin, cu o floare legata de toarta, o lumanare aprinsa, o cutie cu chibrituri si o lingura.
Pentru noi, copiii, era ceva magic iar pentru toti ceilalti... o zi de sarbatoare, cand se reunea intreaga familie.
In ziua aceea bunicii nu i se uscau lacrimile! Ea ii plangea pe toti cei disparuti, si tot ea ne tinea uniti!

sursa foto romaniatv.net

Nimeni, aprinzând făclia, n-o ascunde sub un vas, sau n-o pune sub pat, ci o aşează în sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe faţă şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să nu vină la arătare. Luaţi seama deci cum auziţi: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, şi ce i se pare că are se va lua de la el. Şi au venit la El mama Lui şi fraţii; dar nu puteau să se apropie de El din pricina mulţimii. Şi I s-a vestit: Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi voiesc să Te vadă. Iar El, răspunzând, a zis către ei: Mama mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l îndeplinesc. Luca 8, 16-21

Biata mea mama, fie iertata, s-a dus la cele vesnice si nu a putut sa inteleaga cuvintele:
"Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, şi ce i se pare că are se va lua de la el".
Cum adica? Tot cel ce are va avea si cel ce nu are va fi si mai sarac?
Recunosc ca pana intr-o zi si pe mine m-au contrariat cuvintele astea. Dar, odata ce am primit "cheia", toate au devenit limpezi, ca si cristalul!
Caci celui ce are credinta si iubire de Dumnezeu toate i se inmultesc, incercarile ii sunt binecuvantate, durerile isi au leac in Domnul si, dincolo de viata pamanteana, il asteapta vesnicia.
Cel care nesocoteste atotputernicia dumnezeiasca, considerandu-se stapanul deplin al vietii lui, cand se va astepta mai putin, i se va lua de la el ceea ce crede ca are si nu i se va lua: viata, pentru care nu s-a dat in laturi de la nimic dar care este trecatoare!
Evident, in existenta noastra putem gasi mereu situatii care sa fie lamurite prin aceasta parabola, caci cuvintele lui Hristos au intelesuri si explicatii multiple!