joi, 10 martie 2016

CAND SUFERI...

Cand suferi ai doua variante: ori urasti pe toata lumea, ori incepi sa intelegi, cu mila si tristete, suferinta celorlalti si sa o relativizezi pe a ta! 
Oricum vesnicie in viata aceasta nu exista. Doar Dincolo!

Nici daca bei ceaiuri, tii regim, faci sport, te injectezi si-ti tragi pielea pana la refuz... nu scapi de ceasul din urma! 
Cel mult, ajungi acolo frumos si in buna stare!

Daca ai aflat ca ai o boala incurabila, ai sansa unica de a deveni mai bun.  
Daca alegi sa urasti... sa te simti nedreptatit, pierzandu-ti ultima bruma de energie in disperare si detestare, nimic nu te mai salveaza de la nefericirea totala si desavarsita.
Daca alegi sa copatimesti cu lumea care sufera... te poti intalni cu Hristos!

Ne apropiem de... poalele Golgotei!
An de an incercam sa refacem drumul patimirii lui Hristos. 
Dar oare cat din acest drum ni se aseaza inainte spre schimbarea trairilor noastre de crestini? 
Pana unde sufletul nostru ramane detasat si de unde transcende si se imbiba el cu mesajul pe care, cu pretul vietii omenesti a Fiului Sau, ni-l transmite Dumnezeu!
Sincer, marturisesc, ca cele mai mistice momente, in care m-am cufundat in suferinta Mantuitorului,  le-am trait atunci cand tratamentele, pe care le-am suportat in lupta cu cancerul, ma pusesera la pamant! M-am contopit atunci cu patimirea Lui si nu mai pot uita starea aceea! Am crezut de cand ma stiu in Dumnezeu dar atunci, cand ma aflam la marginea dintre lumi, am simtit nebunia pentru Hristos, fericirea de a suferi! 
Si incerc sa retraiesc fericirea aceea fara sa-i nesocotesc taina! 
Fericirea vine mereu dupa suferinta, disperarea fiind conditia esentiala de a ajunge la transcendent.

Faptul ca Dumnezeu si-a trimis Fiul sa sufere si sa moara ca si noi, inseamna deja ca ni s-a infatisat, spre stiinta, ca suferinta si moartea sunt obstacole necesare pe care trebuie sa le trecem spre a ajunge la desavarsirea dumnezeiasca. 
Nu toti care sufera si mor ajung insa la dumnezeire. 
Pentru asta trebuie sa suferim si sa murim cu Hristos

Drumul pana la cer e lung si spinos, presarat cu pietre de poticnire, cu ispite de tot felul, dar nu este imposibil de parcurs, chiar daca ne consideram nevrednici si neputinciosi. El stie deja cat putem si ne stie si dorinta de a ne depasi. Nu suntem singuri, deci nu ne ramane decat sa incercam sa urcam cu El Golgota!

Ferice de cine poate suferi impreuna cu Mantuitorul, fara sa sufere trupeste sau sufleteste in viata lumeasca! Acela este ales!






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu