INDOIALA

Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: De unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile? Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii (verii) Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda? Şi surorile (verişoarele) Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea? Şi se sminteau întru El. Iar Iisus le-a zis: Nu este prooroc dispreţuit decât în patria lui şi în casa lui. Şi n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor. Matei 13, 54-58

Cunoscutii, concitadinii lui Iisus s-au indoit de El.
Cum adica, copilul teslarului Iosif sa fie Fiul lui Dumnezeu?
Si cum sa faca el minuni si de unde sa stie el atatea?
Indoiala lor i-a asezat pe calea necredintei.
Şi n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor!


Indoiala starneste necredinta si de aici... pierderea sufletelor!
Este pericolul care ne paste si pe noi azi, caci traim timpurile indoielii.
Mintiti de politicieni, manipulati grosolan de mass media, ne indoim de toti si de toate!
Ne indoim de conducatorii bisericii, ezitam cand e vorba de nevoia de a ne creste copiii in credinta, ne indoim de ceilalti crestini, socotindu-i adesea dusmani, ne indoim.
Si, in admosfera asta de incertitudini si panica, ni se va surpa credinta si credinta surpata distruge firea!
Roadele faramitarii noastre, din motive legate de credinta sau orgolii, se culeg acum.
Cum sa facem fata tavalugului barbar al islamului cand ne gasim raspanditi in lume, neuniti, intoleranti, slabi, crezand in Dumnezeu in sincope, fara convingere desavarsita, aspirand sa traim  izolati!
Cand iesi din mediul tau poti avea surpriza sa vezi altfel lucrurile.
Bunaoara eu, de cand am plecat din tara, am adesea sentimentul ca sunt vazuta ca membra a unei secte! Nu discut opinia catolicilor fata de ortodocsi care, trebuie sa recunosc, este totusi una mult mai toleranta decat a noastra, ci felul in care se simte cineva care nu este ca toti cei din jur! E pentru mine o lectie a acceptarii diferentelor!
Poate ca toleranta, in spatiul ortodox, este vazuta ca o slabiciune care surpa credinta. Consider real acest pericol insa toleranta nu inseamna atat a iubi cat a ingadui, a convietui cu celalalt, care nu este ca mine, fara sa fim in stare de razboi permanent,  fara sa-l urasc, fara sa-l socotesc dusman pentru ca nu crede in ce cred eu!
Prin exemplul meu de ingaduinta, pot sa dovedesc apoi ca sunt altfel dar ca sunt si mai bun, ca cele in care cred eu sunt mai firesti, mai bune, mai frumoase! Asta ar duce la aprecierea ortodoxiei!
Exista altfel varianta retragerii din lume, precum zicea pr.Iustin, sa ne retragem in munti!
Aseara am urmarit un reportaj despre obiceiurile de Pasti, ale romanilor din Bucovina. Am lacrimat emotionata de tonul cald, admirativ si fascinat al reporterului!
Diaspora romana  are ocazia  de a se face cunoscuta, de a arata lumii orodoxia in toata splendoarea ei! Fara ostentatie, simplu, crestinesc, ortodox! 
Timpul de azi este cel incercarii!
Indoiala si lipsa de coeziune ne vor pierde!
Sigur, ca ce traim acum este planul lui Dumnezeu, dar sa nu uitam ca Dumnezeu ne-a lasat liberi si ce vom face cu libertatea asta este tocmai esentialul!
Poate e vemea unirii, poate e si timpul ingaduintei!