Sf. Ioan Gura de Aur
Asadar constiinta este legea lui Dumnezeu pusa in noi.
Este judecatorul nemitarnic de al carui verdict nu putem scapa. Ea stie ce e bine si ce este rau si, fiindca vine de la Dumnezeu, nu dispare din noi niciodata!
Adam si Eva au stiut ca, mancand din pomul cunoasterii, au facut ce nu trebuia, ca au calcat porunca; constiinta lor le-a spus asta! Banuind ei ca vor fi descoperiti ... "s-au acoperit"!
Versatilitatea firii noastre, inclinate spre pacat, face uneori ca glasul constiintei sa fie scazut, abia auzit, pacatele noastre sa o sufoce, indiferenta noastra sa o anestezieze, insa nimeni nu se poate debarasa de constiinta sa. Prin ea fiecare om stie exact daca ceea ce face este bine sau rau!
Dar constiinta ramane barometrul nostru moral.
Daca o luam in seama, ea ne ajuta sa fim integri, sa ne ferim de pacat, sa ne salvam.
Daca nu luam in seama judecata constiintei... asta este altceva,
este acel ceva care tine de libertatea cu care ne-a inzestrat Dumnezeu, este vointa noastra, cea care face din noi autorul si responsabilul unic al faptelor proprii.
Prin rugaciune, post si spovedanie ne ingrijim constiinta, o facem activa, puternica, ca sa nu ne atinga ca o adiere cand gresim ci sa devina ca o furtuna care da cu noi de pamant si nu ne lasa pana nu ne indreptam!
Parintele meu duhovnic zicea odata ca nu trebuie sa amanam spovedania caci rugineste pacatul in noi!
Rugina este uitarea... Caci uitam, mai ales lucrurile care nu ne convin, faptele de care ne rusinam, faptele facute de noi care ne tulbura!
Se spune ca un duhovnic, ascultand spovada unui crestin care ii tot spunea de vecinul sau, care il necajea, la sfarsitul spovedaniei zise:
"Te iert pe tine, Ioane, te iert si te dezleg!"
"Gheorghe, parinte, ca Gheorghe ma cheama!" zise omul de sub patrafir.
"Pai stiu, omule, dar tu pe Ion l-ai spovedit aici, asa ca pe Ion il iert si eu" a raspuns parintele!
Este ancestrala tendinta noastra de a ne gasi scuze!
Adam si Eva, in loc sa se smereasca, au incercat sa-si gaseasca scuze, pasand responsabilitatea gestului: Adam a invinuit-o pe Eva si indirect pe Dumnezeu ("Femeia (pe)care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat"), in timp ce Eva l-a invinuit pe sarpe ("Şarpele m-a amăgit şi eu am mâncat").Geneza 3
Daca nu ne facem, cat mai des si mai onest, examenul de constiinta, uitarea acopera tot, astfel incat putem crede despre noi ca suntem ingeri!
Capacitatea noastra de a disimula este infinita.
Stim ca am gresit si, pentru a ne suporta, pentru a nu pieri de rusine, de suparare... in loc sa ne smerim si sa cerem iertare... cel mai adesea noi fie ne gasim scuze, fie reusim sa uitam.
Am vazut de curand un film rusesc despre puterea smereniei si a credintei in Dumnezeu.
OSTROVUL - https://youtu.be/FF9SKw7yLcY - este un film care merita vazut!
Faptele rele, nemarturisite, uneori nici chiar noua insine, ne macina pe dinauntru, ne aspresc, ne schimba!
Smeriti, sa ne recunoastem greselile avand incredere in milostivirea lui Dumnezeu!
Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul:
Doamne si Stapanul vietii mele duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert nu mi-l da mie!
Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei, daruieste-mi mie, slugii Tale!
Asa, Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor!
Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu