CATEVA GANDURI

Numai pe Domnul Savaot socotiţi-L sfânt, de El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi. Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii lumină va străluci peste voi. Şi mare va fi stăpânirea Lui şi pacea Lui nu va avea hotar. Va împărăţi pe tronul şi peste împărăţia lui David, ca s-o întărească şi s-o întemeieze prin judecată şi prin dreptate, de acum şi până-n veac. Râvna Domnului Savaot va face aceasta. Isaia 8/13; 9/1; 9/6 Profeţii Vechiului Testament au spus, in cuvinte inspirate de Duhul Sfant, unde duce pacatul, incercand sa usureze intelegerea raului produs de el, repetand mereu mesajul că numai prin intervenţia directă a lui Dumnezeu se poate elibera poporul lui Israel din sclavia păcatului, intentionand ca prin asta sa-l reorienteze şi  sa-l repuna pe drumul cel bun, catre Dumnezeu. Caci numai Dumnezeu poate ierta păcatele, dar iertarea poate fi primită doar prin redirectionarea de buna voie a omului catre EL! In general pacatul este asimilat ca fiind depasirea  limitelor bunei  cuviinte. Evreii au inteles pacatul ca o pe incalcare a granitelor creatiei,  dorinta omului de a trece dincolo de limitele impuse de Dumnezeu!  Aceasta neascultare - pacatul primar fiind in sine un gest de neascultare! - face ca relatia intre om si Dumnezeu sa fie  perturbata. Gestul omului de a refuza sa se supuna poate fi considerat ca un act de emancipare, de cautare a libertăţii, ca un demers menit sa-l scoata din cadru, numai ca, iesind din planul divin, ceea ce castiga omul, ceea ce gaseste,  nu este decat puterea de a muri, o putere care se hraneste vesnic din limitele vietii noastre, viata care incet incet devine fara miez, uscata, departandu-se tot mai mult de realul Izvor ale vietii celei adevarate. Si viata asta searbada, ce se vrea emancipare, devine o reala robie machiata cu asa zise libertati, iluzii, dependente, care il condamna pe om devinitiv! " Lepădaţi de la voi toate păcatele voastre cu care aţi greşit şi vă faceţi o inimă nouă şi un duh nou. De ce să muriţi voi, casa lui Israel? Căci eu nu voiesc moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu; întoarceţi‑vă, deci, şi trăiţi!" (Iezechiel 18, 31‑32) Credinta in Dumnezeu este acum si aici. Dincolo, odata ce-L vom avea in fata pe Dumnezeu, credinta nu mai este o cerinta. Atunci va fi doar o perpetua fericire ori o imensa si eterna tristete, durere si regret!