DESPRE PRIETENI

Azi ni se propune spre judecare valoarea prieteniei!
In a doua duminica a Postului se citeste Evanghelia vindecarii slabanogului din Capernaum.
Slabanogul acela era sau nu credincios, nu stim, caci nu ni se vorbeste despre asta. Insa cei patru prieteni care ii purtau patul si pe el, erau siguri ca Iisus putea sa-l vindece! Ei credeau in El!
Cu dragostea si indrazneala, credinta lor a facut posibila minunea!
Cred, sunt convinsa, ca ne putem vindeca prin credinta si rugaciunea celor care ne iubesc si carora le pasa de noi!
Eu am avut ocazia sa simt pe propria-mi piele, in propria-mi carne, efectul gandului bun, crestin, ruga oamenilor carora le pasa de mine si credeau in Dumnezeu!


In timpul predicii de azi mi-a zburat gandul la Marta, prietena mea necunoscuta de peste mari si tari impreuna cu care, in cele mai grele zile ale chimioterapiei, m-am rugat!
Sa te rasplateasca Dumnezeu, draga mea, caci credinta ta m-a ajutat; puterea ei a tinut vie credinta mea, aflata in pericol sa adoarma sub efectul starilor de rau si al medicamentelor!


Fara sa ma gandesc la Evanghelia de azi, aseara, stimulata de jocul cuvintelor, la care iau parte de peste 5 ani, am scris cateva randuri despre o persoana draga mie, o prietena credincioasa.

Si iar "fara legatura", azi am primit un raspuns emotionant la un mesaj... in care prietena mea, "cea mai buna", imi declara ca sunt o persoana importanta in viata ei - cu siguranta stie cat este si ea de importanta in viata mea!
Am lacrimat, am reflectat la evanghelia de azi si mi-am zis ca cei ca mine, care au parte de oameni ce nu ar precupeti nimic pentru a le fi alaturi in orice situatie... sunt binecuvantati de Dumnezeu!
Si eu ma simt binecuvantata!

(Mc. 2, 1‑12)

În vremea aceea, intrând iarăşi Iisus în Capernaum, după câteva zile s‑a auzit că este în casă. Şi îndată s‑au adunat aşa de mulţi, încât nu mai era loc nici înaintea uşii, iar Dânsul le grăia cuvântul (lui Dumnezeu). Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care‑l purtau patru oameni. Dar, neputând ei din pricina mulţimii să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au coborât patul în care zăcea slăbănogul. Iar Iisus, văzând credinţa lor, i‑a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Şi erau acolo unii dintre cărturari care şedeau şi cugetau în inimile lor: Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai singur Dumnezeu? Şi îndată, cunoscând Iisus cu duhul Lui că aşa cugetau ei în sine, a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? Ce este mai uşor, a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală‑te, ia‑ţi patul tău şi umblă? Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: Zic ţie: Scoală‑te, ia‑ţi patul tău şi mergi la casa ta! Şi s‑a ridicat îndată şi, luându‑şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri nu am văzut niciodată.