ISPITA...

... care ne incearca permanent este ea insasi dovada neputintei igerilor negri, atestand faptul ca singuri ei nu pot face cu noi nimic. Doar noi putem decide daca gandul ispitirii va pune stapanire pe sufletul nostru!
De 2000 de ani se tot spune ca cele ale lumii nu au nimic a face cu cele ale lui Dumnezeu. 
Dar omul ramane legat de nebunia lumii. 

E o lupta permanenta pentru ca invidia, barfa, slava desarta, hotia, pacatul trupesc, betia si alte dependente, mancare fara masura, rasul dracesc, si altele de felul acestora, sa nu ajunga sa puna stapanire pe noi. 

Domnul permite ispitirea pentru a ne intari rezistenta la pacat! 

Sa rezistam asadar ispitelor de tot felul aducandu-ne aminte permanent ca cele ale lumii sunt pierzatoare de suflet si numai cele ale lui Dumnezeu ne cladesc intru nemurirea lui!

 „În vremea aceea Iisus le-a dat poruncă ucenicilor Săi să nu spună nimănui despre El că este Hristos. Și a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bătrâni, de arhierei și de cărturari și să fie omorât, iar după trei zile să învieze. Și spunea acest cuvânt pe față. Și, luându-L Petru de o parte, a început să-L dojenească. Dar El, întorcându-Se și uitându-Se la ucenicii Săi, a certat pe Petru și i-a zis: Mergi înapoia mea, satano! Căci tu nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Și, chemând la Sine mulțimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.” MARCU 8: 30 - 34.