"Cel ce se smerește pe sine se va înălța"

Dupa cum ne spune Sfântul Evanghelist Luca,  intr-una din zile, Mântuitorul Hristos a fost invitat la masa în casa unui fariseu si, acesta nu era un om oarecare ci una dintre

căpeteniile fariseilor! (Luca 14, 1). 
Acesta este contextul in care Mântuitorul Hristos va rosti
parabola celor chemați la Cină. 

Inainte insa de a le spune parabola, Iisus ii observa pe cei veniti la masa.

Acolo s-au adunat, desigur, și altii - farisei si carturari - care Il pandeau,  ca sa-L prindă pe Iisus în cuvânt...

Evanghelistul ne spune ca era sambata si ca Mantuitorul a vindecat, cu aceasta ocazie, un om bolnav de "idropică" -
adica hidropizie - o boala care consta în acumularea de lichid seros în țesuturi (cf.dex). 

Stiindu-le gandurile, ii intreaba pe cei aflati acolo daca era corect sa-l vindece pe bolnav sau nu - avand in vedere ziua sabatului - insa nimeni nu a indraznit sa spuna ceva!

Apoi, luând seama cum își alegeau la masă cele dintâi locuri

Mantuitorul profita de ocazie si le da de inteles ca mandria de sine ii va face sa se rusineze pana la urma. 

„Dacă mândria este moartea virtuţilor şi viaţa păcatelor,

 smerenia este moartea păcatului şi viaţa virtuţilor” ne spune si  Sf Ioan Gura de Aur!

                                                                                      
Se vorbeste mereu in biserica despre smerenie. 
Dar cum facem sa intelegem ce inseamna cu adevarat smerenia sau, mai precis, ce insemana sa te smeresti?
                   
Suntem ispititi permanent de mandrie si greu ne lasam atrasi de smerenie. Mai exact: suntem mandri fara nici un motiv. 
Nu ne acceptam conditia, nici faptul ca nu le stim pe toate nu il acceptam si nici ca nu e mare lucru de capul nostru... 
Ne simtim jigniti permanent, reactionand in consecinta, nutrind o suma de sentimente distructive. 
Ne este rusine sa spunem "nu stiu" rusinea asta fiind invers proportionala cu inteligenta!
Ne spunem: "Ce, sunt eu mai prost decat X?" sau "Ma ia de prost sau ce?", cand, de fapt, nu e nici o nenorocire, ba chiar dimpotriva, sa recunosti ca nu stii, de vreme ce nimeni nu le stie pe toate!

Cu siguranta, ni s-ar domoli mandria daca ne-am intreba: "Cine sunt eu ca sa ma simt intangibil, ori deasupra oricarei critici? De ce nu pot eu sa sufar nimic si ce sufar eu in comparatie cu cate a suferit Fiul lui Dumnezeu de la oameni? Cine sunt eu si cine Hristos?"

Daca am putea iesi cateva clipe din sinele nostru, unde ne vedem frumosi, destepti, buni, perfecti... am constata ca nu avem nimic in plus fata de semeni, ca mereu e ceva ce nu merge, ceva ce nu facem bine, ceva de care sa ne rusinam. 

Parintele Arsenie Papacioc spunea ca "mantuirea prin suferinta vine prin umilinta"! Nu este destul sa suferi pentru ca esti umilit ci trebuie sa te smeresti acceptant umilinta, stiind ca insusi Mantuitorul a trecut prin ea!

Ne doare tradarea? Tradat a fost si El! Si de dusmani si de prieteni!
Ni se pare nedrept sa suferim? Noi suferim de pacatosi ce suntem, in timp ce El a suferit pentru noi!

Eu cred ca daca am avut parte de oameni care m-au umilit este pentru ca de ei aveam nevoie ca sa ma pot smeri!
Dumnezeu nu ne lasa si ne trimite mereu mesaje:

- Smereste-te, nefericitule om, caci nu ai nimic in plus fata de cei pe care ii detesti si ii judeci!

Gandind la toate astea viata ni se va parea mai usor de indurat si drumul crucii noastre mai usor de parcurs!

Mi-au ramas in minte cuvintele unui tanar calugar roman, din Scotia, auzite intr-un curs de Teologie:

Sa te smeresti inseamna sa tinzi necontenit spre dumnezeire si sa devii constient de distanta dintre tine si Dumnezeu!

„În vremea aceea a intrat Iisus în casa uneia dintre căpeteniile fariseilor, în zi de sâmbătă, ca să mănânce, și ei Îl pândeau. 

Și, iată, un om bolnav de hidropică era înaintea Lui. Și, răspunzând, Iisus a zis către învățătorii de Lege și către farisei, spunând: Cuvine‑se a vindeca sâmbăta ori nu? Ei însă au tăcut. Și luându‑l, l‑a vindecat și i‑a dat drumul. Și către ei a zis: Care dintre voi, de‑i va cădea fiul sau boul în fântână, nu‑l va scoate îndată în ziua sâmbetei? Și n‑au putut să‑I răspundă la aceasta. Apoi, luând seama cum își alegeau la masă cele dintâi locuri, a spus celor chemați o pildă, zicând către ei: Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te așeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat de el altul mai de cinste decât tine și, venind cel care te‑a chemat pe tine și pe el, să‑ți zică: Dă acestuia locul. Și atunci cu rușine te vei duce să te așezi pe locul cel mai de pe urmă. Ci tu, când vei fi chemat, mergând, așază‑te în cel din urmă loc, ca, atunci când va veni cel ce te‑a chemat, el să‑ți zică: Prietene, mută‑te mai sus. Atunci vei avea cinste în fața tuturor celor care vor ședea împreună cu tine. Căci oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța.” LUCA 14, 1 - 11