HRISTOS SI SMOCHINUL

Evanghelia zilei de azi, extras din Evanghelia dupa Marcu, este numita si evanghelia blestemarii smochinului.

Fragmentul ni-L infatisaza pe Mantuitorul complet diferit, suparat si pedepsind!  

Intamplarea aceasta este redata si in Evanghelia lui Matei, cu mici rectificari - firesti, daca e sa dam crezare celor care considera ca Evanghelia lui Marcu a fost prima si ca Matei ar fi preluat-o si  dezvoltat-o.

Desigur, a curs multa cerneala pentru a explica adancurile acestui moment. Parerile sunt impartite si azi!

Smochinul este un arbore special ca simbol teologic:  

• Dialogul lui Iisus cu Nathanael, cel care statea sub smochin, are valoare eshatologica - si asta in afara faptului ca Mantuitorul ii cunoastea taina vietii acestuia din urma (caci Nathanael fusese ascuns de parintii sai sub un smochin pentru a-l scapa de furia lui Irod, atunci cand acesta ordonase uciderea pruncilor)! 
• A fi sub smochin  inseamna si a fi e la ultima oprire inainte de a-L vedea pe Dumnezeu! 
• Tara Sfanta este plina de smochini si faptul ca in toate viile se planteaza smochini... este o alta apropiere simbolica intre Iisus, identificat a fi vita, si acest pom fructifer!
• Apoi, sa nu uitam de pilda smochinului neroditor, in care, vierul, care se roaga de Dumnezeu (inchipuit de stapan) sa nu taie smochinul neroditor, asteptand doar, doar, va rodi pana insfarsit, este insusi Mantuitorul: " Și le-a spus pilda aceasta: Cineva avea un smochin, sădit în via sa și a venit să caute rod în el, dar n-a găsit. Și a zis către vier: Iată trei ani sunt de când vin și caut rod în smochinul acesta și nu găsesc. Taie-l; de ce să ocupe locul în zadar? Iar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l și anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur și voi pune gunoi. Poate va face rod în viitor; iar de nu, îl vei tăia." - Luca 13:6-9

• Blestemarea smochinului este mai curand blestemarea nerodirii credintei. Ori, din lemnul crucii, pe care va fi rastignit, avea sa se nasca Biserica lui Hristos, un alt smochin, de data asta roditor! 
• Desi multi insista asupra acestui amanunt, este inutil sa ne intrebam, referitor la blestemarea smochinului, de ce Mantuitorul cauta smochine cand nu era timpul smochinelor! Scopul cautarii, in mod evident, nu era nici macar foamea Sa, referirea la faptul ca El a flamanzit fiind doar parerea apostolilor!

Sf Ioan Gura de Aur spune: 

"Uscarea smochinului (...) arată puterea pedepsitoare a lui Hristos. De altfel cuvintele: „Că nu era vremea smochinelor” ne arată că nu S-a dus la smochin pentru că-i era foame, ci pentru ucenicii Săi. Ucenicii s-au mirat foarte tare că s-a uscat smochinul, deşi Hristos făcuse până atunci minuni şi mai mari. Dar, după cum am spus, o astfel de minune era o noutate pentru ei; acum, pentru prima oară Şi-a arătat Hristos puterea Lui pedepsitoare. 

De aceea nici n-a făcut minunea aceasta cu un alt pom, ci cu un smochin, cel mai umed dintre toţi pomii, ca şi prin aceasta să se arate şi mai mare minunea. Şi ca să afli că minunea aceasta a făcut-o Hristos pentru ei, ca să-i îndemne să fie curajoşi, (..) ce le spune mai departe? "Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice."

„În vremea aceea a intrat Iisus în Ierusalim și în templu și, privind toate în jur și vremea fiind spre seară, a ieșit spre Betania cu cei doisprezece. Și a doua zi, ieșind ei din Betania, El a flămânzit. Și văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo doar va găsi ceva în el; dar, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor. Și, grăind, i-a zis: De acum înainte nimeni în veac să nu mănânce rod din tine. Iar ucenicii Lui ascultau. 

Apoi au venit în Ierusalim. Și, intrând în templu, a început să dea afară pe cei care vindeau și pe cei care cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani și scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat. Și nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu. Și-i învăța și le spunea: Oare nu este scris: «Casa Mea casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile»? 

Voi însă ați făcut din ea peșteră de tâlhari. 

Și au auzit arhiereii și cărturarii. Și căutau cum să-L piardă. Căci se temeau de El, pentru că toată mulțimea era uimită de învățătura Lui. Iar când s-a făcut seară, au ieșit afară din cetate. Dimineața, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. Și Petru, aducându-și aminte, I-a zis: Învățătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat. Deci, răspunzând, Iisus le-a zis: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.”

Blestemul nerodirii - din lemnul crucii se va naste nou  smochin roditor

cel care are credinţă puternică, unită cu rugăciunea şi cu postul, se umple de puterea lui Dumnezeu, iar puterea lui Dumnezeu din omul credincios, rugător şi postitor mută munţii, pentru că Acelaşi Dumnezeu, Care a făcut cerul şi pământul, a făcut şi munţii. El singur poate muta munţii şi poate schimba stări şi situaţii de neclintit, dar poate face şi lucrând prin omul care s-a unit cu Dumnezeu, adică s-a umplut de harul lui Dumnezeu Cel atotputernic.

Muntele este simbolul stabilităţii, statorniciei, dar şi al masivităţii neclintite, iar, când Mântuitorul spune că dacă avem credinţă puternică putem muta munţii, aceasta înseamnă că prin credinţă puternică putem schimba situaţii care par imposibil de schimbat, putem schimba situaţii care sunt copleşitoare prin masivitatea răului din ele, pentru că Dumnezeu este Cel ce ne ajută ca să le schimbăm, nu prin propriile noastre forţe limitate sau insuficiente.

Prin credinţă putem muta „munţi de probleme“, adică situaţii dificile. Chiar se spune, uneori, în popor că „am în faţă un munte de probleme“. Acest munte al problemelor vieţii, ca boli, suferinţe, răutăţi omeneşti şi ispite demonice, invidie, ură, toate aceste probleme mari, imense, care par a fi de neclintit, pot fi rezolvate numai cu ajutorul lui Dumnezeu, dacă Dumnezeu este chemat în ajutor, dacă El devine Viaţa vieţii noastre, tăria noastră în vreme de încercare.