In pasajul evanghelic de astazi se gaseste celebra fraza:
"Dați cezarului cele ce sunt ale cezarului, și cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu."
Un raspuns al Mantuitorului, cunoscut de multa lume si devenit dicton, care a fost dat fariseilor fatarnici veniti sa-l ispiteasca ca să-L prindă în cuvânt!
Sfântul Teofan Zăvoratul (1815 - 1891) spunea, referitor la acest dicton:
"Dați cezarului cele ce sunt ale cezarului, și cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu."
Un raspuns al Mantuitorului, cunoscut de multa lume si devenit dicton, care a fost dat fariseilor fatarnici veniti sa-l ispiteasca ca să-L prindă în cuvânt!
Sfântul Teofan Zăvoratul (1815 - 1891) spunea, referitor la acest dicton:
“Daţi cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu.” înseamnă a da fiecăruia ce e al lui.
În vremea noastră, în loc de “cele ce sunt ale cezarului” avem “cele lumeşti” şi problema se pune aşa: cele lumeşti, la vremea lor, cele dumnezeieşti la vremea lor; dar oamenii s-au năpustit asupra celor lumeşti, iar cele dumnezeieşti sunt lăsate deoparte.
Ca atare, acestea din urma nu numai că nu sunt pe locul cuvenit lor, adică pe primul plan, aşa cum se cuvine, ci au căzut cu totul în uitare.
Ca urmare a acestei uitări, aparent neintenţionate, pomenirea lor se întuneca în conştiinţă, iar apoi devin tulburi şi conţinutul şi temeiurile lor.
De aici iau naştere slăbiciunea convingerilor şi şubrezirea credinţei, iar apoi înstrăinarea de ea şi clătinarea în bătaia vânturilor tuturor învăţăturilor mincinoase.
Această cale o străbate oricine dă dovadă de nepăsare faţă de cele dumnezeieşti; şi tot această cale o străbate şi societatea atunci când în rânduielile sale începe să nu mai ia aminte la cerinţele lui Dumnezeu.
Atunci când cele dumnezeieşti trec pe ultimul plan, în societate începe să se înstăpânească emanciparea fata de cerinţele lui Dumnezeu - în plan intelectual, moral şi estetic - şi secularizarea (slujirea duhului acestei vremi) în politică, obiceiuri, distracţii, iar apoi în educaţie şi în toate instituţiile. În ziua de azi, despre cele dumnezeieşti nu gândeşte, nu vorbeşte, nu scrie nimeni şi nici măcar prin minte nu le trece oamenilor să le aibă în vedere în întreprinderile lor.
Mai trebuie, atunci, să ne minunăm că învăţăturile potrivnice credinţei sunt primite în societate şi că societatea inclină către o necredinţă generală?
În vremea noastră, în loc de “cele ce sunt ale cezarului” avem “cele lumeşti” şi problema se pune aşa: cele lumeşti, la vremea lor, cele dumnezeieşti la vremea lor; dar oamenii s-au năpustit asupra celor lumeşti, iar cele dumnezeieşti sunt lăsate deoparte.
Ca atare, acestea din urma nu numai că nu sunt pe locul cuvenit lor, adică pe primul plan, aşa cum se cuvine, ci au căzut cu totul în uitare.
Ca urmare a acestei uitări, aparent neintenţionate, pomenirea lor se întuneca în conştiinţă, iar apoi devin tulburi şi conţinutul şi temeiurile lor.
De aici iau naştere slăbiciunea convingerilor şi şubrezirea credinţei, iar apoi înstrăinarea de ea şi clătinarea în bătaia vânturilor tuturor învăţăturilor mincinoase.
Această cale o străbate oricine dă dovadă de nepăsare faţă de cele dumnezeieşti; şi tot această cale o străbate şi societatea atunci când în rânduielile sale începe să nu mai ia aminte la cerinţele lui Dumnezeu.
Atunci când cele dumnezeieşti trec pe ultimul plan, în societate începe să se înstăpânească emanciparea fata de cerinţele lui Dumnezeu - în plan intelectual, moral şi estetic - şi secularizarea (slujirea duhului acestei vremi) în politică, obiceiuri, distracţii, iar apoi în educaţie şi în toate instituţiile. În ziua de azi, despre cele dumnezeieşti nu gândeşte, nu vorbeşte, nu scrie nimeni şi nici măcar prin minte nu le trece oamenilor să le aibă în vedere în întreprinderile lor.
Mai trebuie, atunci, să ne minunăm că învăţăturile potrivnice credinţei sunt primite în societate şi că societatea inclină către o necredinţă generală?
Sa intelegi ce este mai important si care este ordinea, sau ierarhia lucrurilor, este, fara indoiala, secretul unei vieti reusite!
Ori de cate ori incepi un lucru, esential este sa stabilesti de ce te apuci mai intai!
Am avut candva o femeie care ma ajuta la curatenie si care incepea treaba mereu cu scara si...holul. Apoi, curatind camerele, holul devenea ca de la inceput, daca nu cumva mai rau!
Este deci un demers serios si o ordine anume chiar si in facutul curateniei, chiar daca pare un lucru de nimic, o munca necalificata!
Omul trebuie sa traiasca cu convingerea ca el este important si drag lui Dumnezeu si ca toate, pentru EL, Creatorul, incep si se sfarsesc cu fiinta pe care, cu iubire, a facut-o din nimic!
Omul este important si acest concept divin trebuie sa se rasfranga si asupra vietii omului insusi!
Nimic sa nu fie pentru noi altfel decat este pentru Dumnezeu! Nici o lege nu este peste om ci omul conteaza inainte de lege!
Conceptul poate sa para derutant daca e sa timem seama de lozinca: "Nimeni nu e mai presus de lege"! Numai ca acest dicton se refera la lumea noastra si nu la ordinea lui Dumnezeu care, adesea si de nenumarate ori, trece si peste legile firesti ale naturii pentru a salva un... OM!
In tot ce facem trebuie sa respectam pronia divina pe care Iisus, Mantuitorul nostru, ne-a explicat-o ca nimeni altul!
Si daca Domnul are grija si de cea mai mica si neinsemnata fiinta... cu atat mai mult va avea grija de om!
Fiecare fiinta vine pe lume pentru ceva, are un rost.
Si o furnica si o persoana neputincioasa, care poate parea de nici un folos, exista spre rostul lumii!
Cersetorul din colt e acolo poate spre mantuirea cuiva, iar un handicapat stalcit la figura exista pentru ca cineva sa invete sa iubeasca dincolo de toate aparentele, sa se jertfeasca si sa capete mantuire!
De aici ideea crestina a fericirii chiar si in saracie, in boala si in lacrimi!
Trebuie sa te bucuri ca existi si fericirea asta sa nu depinda decat de voia lui Dumnezeu care lucreaza in tine!
Asta insa presupune credinta si credinciosie, adica fidelitate fata de EL!
Si apoi, mai exista un alt dicton care zice: "Nimic fara Dumnezeu!"
Caci asa cum noi suntem importanti pentru Dumnezeu si El este primordial pentru Om!
Asta este ordinea lucrurilor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu