Ei, care secătuiesc casele văduvelor și de ochii lumii se roagă îndelung, își vor lua mai multă osândă. Și, șezând în preajma cutiei darurilor, Iisus privea cum mulțimea aruncă bani în cutie. Și mulți bogați aruncau mult. Și venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant. Și chemând la Sine pe ucenicii Săi le-a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toți ceilalți. Pentru că toți au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuția sa.” MARCU 12, 38-44
In lumea noastra, cei de la putere sunt vesnic in avantaj: primesc cadouri, sunt invitati la mase unde mananca pe gratis, iar daca platesc trebuie sa se stie! Tot ei, care nu duc lipsa de mijlace, isi iau haine de firma la preturi derizorii, sunt invitati la spectacole fara sa fie interesati de ele, li se ofera carti pe care nu le citesc si... as putea continua tot asa pana imi amortesc degetele pe tastatura!
Unii dintre puternicii zilei s-au indreptat spre biserica dar nici acolo nu s-au abtinut sa nu iasa in evidenta!
Donatiile lor nu pot fi facute cu discrete si prezenta lor ... nu poate trece neobservata!
Fragmentul de azi ne prezinta o avertizare si un exemplu!
Unii dintre puternicii zilei s-au indreptat spre biserica dar nici acolo nu s-au abtinut sa nu iasa in evidenta!
Donatiile lor nu pot fi facute cu discrete si prezenta lor ... nu poate trece neobservata!
Fragmentul de azi ne prezinta o avertizare si un exemplu!
Păziți-vă de cărturarii cărora le place să se plimbe în haine lungi și să li se plece lumea în piețe și să stea în băncile dintâi în sinagogi și să stea în capul mesei la ospețe.
Iisus avertizeaza ca nu toti carturarii merita atentie si consideratie. In nici un caz cei care tin la aparente, care sunt mandri de statutul lor.
Iisus nu-i pune pe toti "in aceeasi oala"! Sa ne amintim ca inainte tocmai dialogase cu un carturar - care-L intrebase care este cea mai mare porunca - si caruia Iisus, văzându-l că a răspuns cu înțelepciune, i-a zis: Nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu.
Un adevarat carturar, cu cat stie mai mult, cu atat stie... ca nu stie si, prin urmare, este smerit, deloc mandru si nici plin de sine!
Iisus insa, simplu, micsorandu-Se pe Sine, murind pe cruce... va ramane pentru omenire cel mai mare carturar!De-a lungul istoriei omenirii, multi "carturari" au sucit mintile oamenilor, smintindu-i!
Ce sta insa dincolo de aparențe - de haine scumpe, de onoruri si gesturi marete?
Donatiile se faceau cu TAM-TAM, cum se face si azi ;la noi, pe la nunti! In acest caz insa generozitatea poate fi doar pretextul de a capata prestigiu, de a fi socotit de lume ceea ce, de fapt, nu esti!
Evident, ca cu cat cutia darurilor era mai plina, cu atat si carturarii templului erau mai multumiti!
„Și mulți bogați aruncau mult”…Dar, venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani!
„Și mulți bogați aruncau mult”…Dar, venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani!
Asadar, o femeie, despre care se spune că este văduvă, săracă și singură…face un gest caritabil, total si dezinteresat, fără să știe că e văzută - pentru ca pentru ea nu suna trambita!
Si nu face acest gest ca să stie lumea cat este de generoasa, nici ca să aibă o bună…imagine! Ea aruncă „doi bani”, atati cati avea, si nu ține nimic pentru ea!
Gestul ei este răspunsul dat poruncii „Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta…”, este răspunsul dat iubirii Domnului pentru noi!
Ea dă totul. Este ceea ce face Domnul pentru noi: ne dă totul, inclusiv viata!
…„Fiecare să poarte de grijă de cei din apropierea lui. Nu lăsa pe cei din jurul tău să fie îngrijiți de altcineva! Să nu cumva să ia altul comoara care se află lângă tine! Îmbrățișează pe cel căzut în suferință ca și cum ai îndrăgi aurul. Iubește pe cel împovărat ca și cum îți iubești propria sănătate, ca și cum iubești sănătatea soției, a copiilor, a casnicilor și a întregii tale familii. Cel lipsit și bolnav este de două ori mai sărac; dacă îl ajută sănătatea, cel lipsit merge din ușă în ușă, îndreptându-se către cei avuți, iar dacă stau la încrucișarea drumurilor, cer mila tuturor trecătorilor, cum o cerea și Daniil în groapă (Daniel 14, 32); în schimb, cei chinuiți de boală te așteaptă pe tine cel evlavios și iubitor de săraci.
Ea dă totul. Este ceea ce face Domnul pentru noi: ne dă totul, inclusiv viata!
…„Fiecare să poarte de grijă de cei din apropierea lui. Nu lăsa pe cei din jurul tău să fie îngrijiți de altcineva! Să nu cumva să ia altul comoara care se află lângă tine! Îmbrățișează pe cel căzut în suferință ca și cum ai îndrăgi aurul. Iubește pe cel împovărat ca și cum îți iubești propria sănătate, ca și cum iubești sănătatea soției, a copiilor, a casnicilor și a întregii tale familii. Cel lipsit și bolnav este de două ori mai sărac; dacă îl ajută sănătatea, cel lipsit merge din ușă în ușă, îndreptându-se către cei avuți, iar dacă stau la încrucișarea drumurilor, cer mila tuturor trecătorilor, cum o cerea și Daniil în groapă (Daniel 14, 32); în schimb, cei chinuiți de boală te așteaptă pe tine cel evlavios și iubitor de săraci.
(...) Dar poate că vei zice: și eu sunt sărac. Fie! Dă totuși cât ai, căci Dumnezeu nu-ți cere ceva peste puteri. Tu să dai pâine, altul un pahar cu vin, iar altul o haină și astfel suferința în care se zbate un om poate fi înlăturată. Nici Moise n-a primit de la un singur om tot ce avea nevoie pentru terminarea cortului mărturiei, ci a adunat de la tot poporul. Căci aurul l-a dat unul, argintul altul, un altul mai sărac a dăruit pielea, iar altul care era cel mai sărac dintre toți a dăruit câteva fire de lână. Oare, nu știi că și banul văduvei (Marcu 12, 42) a ajuns să întreacă până și darurile celor bogați? Căci ea a dat tot ce avea, pe când ceilalți, doar o mică parte.”
Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre iubirea față de săraci și despre facerea de bine, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, pag. 447-448
„Sărăcia nu este totdeauna ceva de laudă; este de laudă sărăcia săvârșită de bunăvoie, după sfatul evanghelic (Matei 5, 3).
„Sărăcia nu este totdeauna ceva de laudă; este de laudă sărăcia săvârșită de bunăvoie, după sfatul evanghelic (Matei 5, 3).
Că mulți sunt săraci, dar cu voința sunt foarte lacomi; pe aceștia sărăcia nu-i mântuie, ci voința îi osândește. Deci, nu cel lipsit de toate este negreșit vrednic de a fi fericit, ci cel care socotește porunca lui Hristos mai bună decât comorile lumii. Pe aceștia și Domnul îi fericește zicând: Fericiți cei săraci cu duhul (Matei 5, 3); nu cei săraci cu averea, ci cei care au ales sărăcia din imboldul sufletului lor.”
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilia la Psalmul XXXVI, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1986), vol. 17, pag. 268
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu