„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: În acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca și luna nu-și va mai da lumina ei. Și stelele vor cădea din cer și puterile care sunt în ceruri se vor clătina. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă și cu slavă. Și atunci El va trimite pe îngerii Săi și va aduna pe aleșii Săi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. Învățați de la smochin pilda aceasta: Când mlădița lui se face fragedă și înfrunzește, cunoașteți că vara este aproape. Tot așa și voi, când veți vedea împlinindu-se aceste lucruri, să știți că El este aproape, lângă uși. Adevărat grăiesc vouă, că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” MARCU 13:24-31
Sfârșitul lumii, acesta, de care ne este atat de frică, este, de fapt, implinirea dorinței noastre de unire cu Dumnezeu, iar frica care ne bantuie este provocata doar de faptul că nu știm cine ne vine în întâmpinare la sfârșit. Dar versetele de azi ne spun !
Această lume, cu toate relele ei, se va sfârși - caci după necazul acela, soarele se va întuneca și luna nu-și va mai da lumina ei. Și stelele vor cădea din cer și puterile care sunt în ceruri se vor clătina.
Daca ne gandim bine, textul ne spune ca sfarsitul lumii s-a produs deja!
Este important să nu ne preocupam de sfarsitul lumiisfârșitul lumii… de veme ce el deja a avut loc! Important este să trăim astăzi scopul vietii, despre care vorbesc aceste versete, si care este întâlnirea cu El.
Soarele e simbolul vietii. Fara soare lumea se sfârseste. Si chiar s-a sfarsit! Când Iisus a murit pe cruce, soarele s-a întunecat !
Un rău mai mare decât uciderea lui Dumnezeu nu poate exista!
Un rău mai mare decât uciderea lui Dumnezeu nu poate exista!
Astfel... in moartea Mantuitorului se gaseste tot raul lumii! Iar in invierea Sa este viata!
Tocmai pe cruce apare tot binele: adică Dumnezeu duce pe umerii Săi acest rău… și pentru noi Isi da viața Sa.
Tocmai pe cruce apare tot binele: adică Dumnezeu duce pe umerii Săi acest rău… și pentru noi Isi da viața Sa.
Cuvintele rostite de Hristos sunt, pana azi si mereu, adevarate lumini aprinse în întunericul acestei lumi.
Cuvintele oamenilor, oricat de intelepti ar fi ei, ajung sa fie contrazise de altii, pierzandu-se in timpul ce trece.
Chiar şi o adiere neînsemnată e în stare să le spulbere.
"Dar nici pe pământ, nici în cosmos, nu se află vreo furtună care ar putea stinge lumina lui Hristos. De aceea, numai El a putut spune ceea ce, niciodată, nimeni altul dintre muritori nu a îndrăznit să spună: „Cerul şi pământul vor trece dar cuvintele mele nu vor trece”!" (Sf. Nicolae Velimirovici)
Chiar şi o adiere neînsemnată e în stare să le spulbere.
"Dar nici pe pământ, nici în cosmos, nu se află vreo furtună care ar putea stinge lumina lui Hristos. De aceea, numai El a putut spune ceea ce, niciodată, nimeni altul dintre muritori nu a îndrăznit să spună: „Cerul şi pământul vor trece dar cuvintele mele nu vor trece”!" (Sf. Nicolae Velimirovici)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu