Z 318

LA VREMEA BILANTULUI

Sfarsitul de an - si nu numai - ma face sa-mi pun iar intrebari si mai trag o linie si iar adun lucrurile pe care imi doresc sa le fac, cele pe care am incercat sa le fac, cele care mi-au reusit mai bine, mai putin bine, sau deloc.

E momentul bilantului, in care te mai uiti peste umar si incerci sa analizezi cu recul drumul pe care déjà l-ai parcurs, cand poti trage invataminte din greseli.
Toate astea si multe altele ma fac acum sa inghit in sec, sa trag aer in piept si... sa reflectez, ca orice om incercat, la cele ce mi-au reusit, ca si la cele pe care le-am ratat.
Am rasfoit din nou caietul in care imi scriu dorintele la fiecare sfarsit de an, si am recitit ultima pagina, cea scrisa anul trecut.

M-am rugat atunci sa-i am pe toti ai mei sanatosi si voiosi, apoi mi-am dorit cate ceva pentru fiecare in parte, chiar si pentru persoane pe care nu le cunosteam personal dar care aveau nevoie de o rugaciune... 
Singura mea dorinta personala, pentru 2014, a fost aceea de a iesi cu bine din batalia cu cancerul, pe care o purtam de 5 ani, ca si din cea psihica, pe care o duc de 10 ani.

Am incheiat anul cu sperante, asteptand momentul bilantului medical...
Si bilantul a venit.
Dorinta mi se implinea doar partial... caci un alt cancer ma invita sa port o noua batalie!
Pe undeva ma asteptam. Simteam ca nu reusisem pe deplin prima oara, ca nu trecusem cum se cuvine prima incercarea; era nevoie asadar sa reiau drumul cu intelepciune si detasare, bucurandu-ma ca sunt printre cei alesi intru jertfire!

Inainte de noua operatie, mi-am propus sa tin acest jurnal virtual.
Si, de atunci iata ca au trecut déjà peste 300 de zile! Nici nu stiu cand...
Scriu zilnic cu gandul de a aduce in lumina felul meu de a ma lupta cu boala: fara manie, fara spaima, cu pace si cu dorinta de a ma tine de "poala" lui Dumnezeu, de a-i patrunde Cuvantul, de a ma asigura de imensa Lui Iubire!
Daca as tine un jurnal obisnuit - asa cum faceam in adolescenta - sunt sigura ca m-as delasa. Asta si pentru simplul motiv ca m-am dezvatat sa mai scriu cu stiloul... 
Incerc sa fiu zilnic on line, cu tot ce ma framanta, ca si cu tot ce imi incita spiritul, cu optimism ori tristeti, cu putere ori neputinta...
Cand scriu imi inchipui ca alaturi de mine sunt si altii: unii suferinzi, altii doar sufletisti, altii curiosi...

Daca ma uit la contorul vizitatorilor, reiese ca jurnalul a fost citit, in medie, de peste 20 de persoane zilnic... 
Nu toti sunt interesati de boli si rugaciuni si stiu ca nu sunt multi cei care agreeaza site.urile in care e pomenit Dumnezeu - desi romanii, in marea lor majoritate, se simt "mandri de ortodoxia lor" (sic) 
Daca as fi scris despre moda, machiaje, dragoste... sau chiar bucatarie, aveam, cu siguranta,  alta fracventa. Dar nu asta ma intereseaza. Daca as dori altceva as fi pe FB, ca acolo se anunta iubiri noi, demisii, divorturi ori mai stiu eu ce alte nebunii...
Eu am alte ierarhii si ceea ce scriu este primordial, intai de toate, pentru mine. E ca si cum mi-as face lectiile pentru
 scoala!  Nu am nici un fel de dorinte narcisiste, asa ca... de ma citeste cineva bine, de nu... iarasi bine! 

Nu fac decat sa-mi tin promisiunea, aceea de a impartasi - fie si in necunoscut - experienta mea, din cea mai incercata perioada a vietii mele, aceea in care ma lupt, cum cred eu si cum pot, cu cancerul.
Deaceea le multumesc tuturor celor care au rabdarea sa citeasca textele pe care le public. Daca prin ele transmit o infima parte din cele pe care eu le-am inteles... este mai mult decat minunat! 

Cat despre caietul cu dorinte... se pare ca de cand am dezvaluit aici magica lor implinire, ceva a tulburat zborul ingerilor si implinirile se lasa inca... asteptate.
Magia pare ca s-a risipit!
Si totusi... eu cred inca in puterea rugaciunii Craciunului asa ca, atata vreme cat inca imi mai doresc ceva...  inseamna ca exist si asta este esential!

EVANGHELIA ZILEI
Ev. Luca 12, 32-40

Zis-a Domnul: nu te teme turmă mică, pentru că Tatăl vostru a bine plăcut să vă dea vouă împărăţia. Vindeţi averile voastre şi daţi-le în milostenii; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară nesecată în ceruri, unde furul nu se apropie, nici molie nu o strică. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre aprinse; fiţi asemenea acelor oameni care aşteaptă pe stăpânul lor, când se întoarce de la nuntă, pentru ca, venind şi bătând, îndată să-i deschidă. Fericiţi sunt slujitorii aceia pe care, venind, stăpânul, îi va găsi veghind. Adevărat vă spun că El se va încinge, iar pe dânşii îi va pune să şadă la masă şi, venind la masă, îi va sluji. Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, fericiţi sunt slujitorii aceia, de-i va găsi aşa. Dar şi aceia o ştiţi prea bine că, dacă ar şti stăpânul casei în care ceas va veni furul, ar veghea şi nu ar lăsa să-i spargă casa. Deci şi voi fiţi gata, căci în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.

De peste două mii de ani, oamenii asteapta cu emoţie şi în priveghere venirea Stăpânului, adică Naşterea Domnului Iisus Hristos.
Când vorbim despre naşterea unui copil, suntem cuprinşi de tandreţe. Cu atât mai mult  atunci când ne referim la Naşterea Mântuitorului. Fiul lui Dumnezeu s-a făcut Om „pentru noi şi pentru a noastră mântuire”. Un Prunc ne-a dăruit Dumnezeu, iar prin acest Prunc se rescriu veacurile, se restaurează universul, se redeschid porţile raiului, ni se reseteaza existenta. 

Sub cerul cel înstelat,
Se naşte Mare-Împărat.
Îngerii de sus vestesc
despre Fiul Cel ceresc.
Magii vin cu darul lor
la Pruncul Mântuitor.
Lumea-ntreagă a aflat
când pastorii-au colindat.

Sa ne pregatim inimile şi sufletele pentru a-L primi pe Domnul Hristos cum se cuvine!