E ceasul bilantului. Ce sa spun eu despre anul ce pleaca?
Primul gand ce-mi vine in minte este ca... a trecut repede!
Poate ca asta inseamna ca am reusit!
Am pasit in anul 2014 cu speranta ca eram vindecata... Poate ca ma vindecasem, de boala cu care ma luptam de 5 ani, dar, de fapt, eram bolnava din nou!
Ceea ce mi s-a intamplat, cand am aflat asta, a fost o minune.
Ati dorit vreodata sa fie posibil sa repetati un moment din viata, pentru a spune ce trebuie, a face ce trebuie, a indrepta ceea ce nu v-a iesit bine?
Cand mi s-a comunicat diagnosticul cel nou am inteles ca eu aveam aceasta sansa: sa am aceeasi boala din nou, pentru relua un parcurs gresit, regandind totul, pentru a ma rascumpara pentru indrazneala mea de a-L fi intrebat pe Dumnezeu de ce m-a parasit...
Si am facut asta cat am putut eu de corect. Am incercat, de data asta, sa imi duc crucea cu seninatate, sa indur suferinta cu bucuria ca aduc o jertfa lui Iisus! Si... ca rasplata, am primit puterea. Puterea sa duc dar si aceea de a pulveriza timpul!
Ce va aduce anul nou? Doar Domnul stie.
Ce imi doresc? Ca cei dragi sa fie protejati de rele si lumea sa se apropie de Dumnezeu.
Pentru mine? Domnul sa-mi dea putere sa duc si mai departe ceea ce imi este dat si sa-mi intareasca credinta.
Altceva nimic!
In ceasul socotelilor cu anul care tocmai pleaca, as dori sa multumesc celor care mi-au fost alaturi si sa le urez toate cele bune si de folos.
Le doresc sanatate si bucurii si celor care m-au evitat sau, din varii motive, nu au putut sa imi fie aproape.
Multumesc, in mod special, Marthei, cea care mi-a trimis zilnic un cuvant de incurajare si care s-a rugat pentru mine cu ruga jertfelnica, in clipe grele!
Draga mea, Domnul sa te protejeze si sa te rasplateasca!
Tuturor, celor care popositi aici, va doresc sa pasiti cu bucurie si nadejde in anul cel nou.
Cat de important este, nu stiu, dar daca e traditie... sa nu o pierdem.
Timpul este un mister.
Traim acum, facem acum, suntem acum!
Mergem numai spre viitor, neputand sa ne intoarcem in trecut decat cu gandul - si atunci ori il idealizam ori il detestam! Nici macar retraind aceleasi experiente nu ajungem in trecut, ci doar le "suferim" iarasi, in prezent!
Noi dam putere timpului. Putere si valoare. Si ceea ce faceam acum... facut ramane!
De aceea "acum" este o clipa divina pe care nu trebuie sa o ratam, nici sa ii luam din aura. Ea este a lui Dumnezeu!
„Timpul nu e ultima realitate!”
„Omul capabil de viaţă spirituală simte mai puţin timpul.” Pr D Staniloaie
In vremea aceea, după Iisus au mers noroade multe din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.
Iisus, văzând mulţimile, s-a suit în munte, a şezut jos şi ucenicii Săi au venit lângă Dânsul; iar El, deschizând gura Sa, îi învăţa zicând: fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, căci aceia se vor mângâia. Fericiţi cei blânzi, căci aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşează de dreptate, căci aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, căci aceia se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, căci aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, căci a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi voi când, din pricina Mea, vă vor ocărâ şi vă vor prigoni şi, minţind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, căci plata voastră multă este în ceruri.
În vremea aceea a venit Iisus în Betsaida şi I-au adus un orb şi L-au rugat ca să se atingă de el. Atunci Iisus, luând pe orb de mână, l-a scos afară din sat. Şi scuipând în ochii lui şi punându-şi mâinile pe el, l-a întrebat dacă vede ceva. Dar el, deschizăndu-şi ochii, a zis: văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci. După aceasta şi-a pus iarăşi mâinile pe ochii lui şi atunci a văzut bine şi s-a vindecat, căci a văzut lămurit pe toţi. Apoi l-a trimis la casa sa, zicându-i: în sat să nu intri, nici să spui cuiva din sat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu