Z 301

EVANGHELIA ZILEI

Ev. Luca 16, 1-9 

Zis-a Domnul pilda aceasta: era un om bogat care avea un iconom; şi au pârât pe iconom către el că-i risipeşte avuţiile. Deci l-a chemat şi i-a zis: ce este aceasta ce aud despre tine? Să-mi dai socoteala iconomatului tău, căci nu mai poţi să fii de acum înainte iconom. Atunci iconomul şi-a zis: ce voi face, căci stăpânul meu ia iconomatul de la mine? Să sap, nu pot; să cerşesc, îmi este ruşine. Ştiu ce voi face, ca să mă primească oamenii în casele lor, dacă voi fi scos din iconomat. Şi chemând unul câte unul pe datornicii stăpânului său, a întrebat pe cel dintâi: cât eşti dator stăpânului meu? Acela i-a răspuns: o sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: ia-ţi zapisul tău, şezi jos şi scrie de grabă cincizeci. După aceea a întrebat el pe altul: dar tu, cât eşti dator? El a răspus: o sută de măsuri de grâu. I-a zis lui iconomul: ia-ţi zapisul tău şi scrie optzeci. Iar stăpânul a lăudat pe iconomul cel nedrept, pentru că a lucrat înţelepţeşte; căci fiii veacului acestuia sunt faţă de însuşi neamul lor mai înţelepţi decât fiii luminii. Deci şi Eu zic vouă: faceţi-vă prieteni din mamona al nedreptăţii, pentru ca, dacă veţi sărăci, să vă primească aceia în locuinţele cele veşnice.

Inutil sa amintim aici aceasta evanghelie fara sa cautam mesajul Mantuitorului!

Aceasta parabola - cunoscuta ca parabola iconomului necredincios - este socotita drept una dintre cele mai misterioase si mai pline de paradoxuri din Noul Testament.  
In plus, nu o intalnim decat in Evanghelia dupa Luca.
Sf. Chiril ne sfatuieste sa nu mai cautam intelesuri ascunse, fiind de parere ca peste aceasta parabola pluteste un mister care trebuie ocrotit, care se va dezvalui la vremea cuvenita!  
El considera aceasta "istorioara" ca pe o solutie de salvare a celor bogati "prin lucrarea si revalorizarea bunurilor trecatoare".

Parintele Teofil Paraian comenta astfel aceasta parabola...

"Să ştiţi că parabola aceasta cu iconomul nedrept de fapt nu ne îndeamnă la nedreptate, ci Domnul Hristos are în vedere (...) iscusinţa unui om care a ştiut, cu mijloace nedrepte, să-şi rezolve nişte chestiuni care-l priveau pe el. 

Domnul Hristos de fapt trage şi o concluzie de pe urma acestei parabole şi zice: "Faceţi-vă prieteni cu mamona al nedreptăţii ca să vă primească în corturile lor". Ce vrea Domnul Hristos să spună? Sunt unii oameni care au ajuns pe nedrept la nişte bogăţii care nu li se cuvin. Şi atunci Domnul Hristos zice că în cazul când ai ajuns la o astfel de situaţie, în vremea neştiinţei, si ai câştigat nişte lucruri care nu ţi se cuvin, să ai în vedere lucrul acesta, ca ceea ce ai agonisit rău să întrebuinţezi spre bine. 

Deci Domnul Hristos nu ne îndeamnă să ne agonisim nişte averi pe nedrept şi după aceea cu ele să facem bine, ci dacă a ajuns cineva ca să-şi câştige nişte averi pe nedrept, în vremea când nu era creştin, în vremea când nu cunoştea adevărurile de credinţă, acum, când cunoaşte adevărurile de credinţă, să folosească acele agonisiri pentru împlinirea binelui, ca cei ajutaţi prin agoniselile nedrepte să fie mijlocitori către Dumnezeu pentru binele celor care le-au făcut parte din agoniselile nedrepte."

S-au scris tratate, s-au tinut prelegeri, s-a analizat pana si sintactic nu numai semantic, aceasta parabola. Concluzia pr Teofil lamureste asa de frumos si atat de simplu incat imi vine sa spun ca, daca as fi citit spusele Sfintiei sale inainte de a cauta in hermeneutica... m-as fi luminat mai repede!

Dar, ca sa vedeti ca mi-am facut lectiile (sic) va spun si eu ca orice judecata a textului biblic trebuie sa se faca tinand cont de interlocutori, epoca istorica, obiceiurile si legile timpului in care se petrece actiunea, si, nu in ultimul rand, sa citim si ce s-a scris inaintea acestui pasaj si ce s-a scris dupa...

Revenind la text, potrivit Legilor iudaice, sa dai bani cu dobanda era un lucru interzis. 
Pentru a nu fi pedepsiti si a ramane totusi in litera legii, bogatii se foloseau de iconomi; acestia treceau in catastife sumele pe care datornicii urmau sa le returneze, continand de fapt in ascuns si dobanda! 
Acestea erau practici de camatarie, bine organizate în Palestina, împotriva legii israelite, care le permitea bogatilor sa faca afaceri avantajoase fara sa fie pedepsiti, avand o contabilitate dubla!  Datoriile erau inscrise in doua exemplare - unul pt cel care imprumuta si care cuprindea suma fara dobanda,  si altul pt datornic in care era inscrisa dobanda!
Dealtfel iconomii nu primeau salariu; ei isi luau partea dupa voia lor, adaugandu-si procentele la suma data cu imprumut din banii stapanului! El trebuia totusi sa tina cont de faptul ca stapanul isi voia banii si deci datornicul trebuia sa fie capabil sa returneze datoria! 

Iconomului tragea foloase de pe urma capitalului stapanului său, care a fost împrumutasi exagerarea l-a pierdut caci stapanul il concediaza!!

In cazul de fata, iconomul le scade datornicilor doar dobanda din actul lor de datorie asa ca... stapanul nu poate reclama asta caci pe actul lui suma era cea corecta, caci a lua dobanda era, cum am spus, un lucru interzis de Lege, si s-ar fi descoperit fapta camatariei! 

 

Poate ne surprinde faptul ca stapanul  il felicita pe iconom in loc sa-l pedepseasca, dar in fata inteligentei acestuia si a neputintei sale de a se da pe fata, el este nevoit sa constate abilitatea slugii sale.
Ne socheaza si socotelile meschine ale  iconomului, numai ca planul lui a fost conceput tinand cont de faptul ca in inscrisuri erau trecute ilegal si pe ascuns dobanzile interzise de Lege. Stapanul stia asta. Iconomul, prin acest artificiu, avea sa isi asigure simpatia celor indatorati, de  bunavointa carora avea nevoie pentru vremurile caderii lui din demnitatea avuta!  
Iconomul zguduit de concedierea lui, sufera o trezire. El devine constient de raul facut si incearca sa-l indrepte !

Este surprinzatoare naratiunea lui Luca în care Iisus ofera sfaturi legate de averi si ospitalitate în numele celor saraci, cu întelegerea faptului ca, atunci cand mamona (care se talmaceste prin "avutie in bani obtinuta pe cai necinstite") va disparea, comoara vesnica va fi asigurata prin milostenie!

" Deci şi Eu zic vouă: faceţi-vă prieteni din mamona al nedreptăţii, pentru ca, dacă veţi sărăci, să vă primească aceia (cei fata de care ati facut milostenie) în locuinţele cele veşnice."

Parabola este - în esenta - un indreptar de comportare si adaptare personala la realitatea lumii, „cu intelepciune”, in lumina crizei în care se gaseste auditorul. 
Caci "fiii veacului acestuia sunt faţă de însuşi neamul lor mai înţelepţi decât fiii luminii."

Cheia parabolei este pregatirea pentru momentul eshatologic (adica cel al iesirii din lumea asta) prin folosirea decentă a bunurilor materiale, lucrand cu calitatile pe care le avem, spre salvarea noastra.

Ea sugereaza felul in care un necredincios poate trece din taramul acestei lumi (a nedreptatii), unde a fost  favorizat,  in taramul "Imparatiei ce va să vină" (cea „a dreptatii”). 

Sfîntul Chiril numeste aceasta trecere spre "judecata de apoi", prin lucrare si revalorizarea bunurilor trecătoare,  drept „calea de salvare pentru  bogati”. 

Corecta iconomie, impartirea averii cu saracii, acestea sunt lucrurile care salvează un bogat (care a agonisit necinstit) de la căderea în iad. (vezi Lc 16,19-34 - parabola lui Lazar cel sarac).

"Textul (n.m. Evangheliei) îmbină temele folosirii decente a bogătiei, evlavia hotărîtoare într-un timp de criză si cererea constantă a Legii, (...) cu pozitia de a sluji celor neputinciosi si celor săraci.

Ceritudinea venirii Judecătii Împărătiei lui Dumnezeu trebuie sa planeze asupra bogătiei si asupra relatiilor cu ceilalti, pentru ca atunci cînd „usile se vor închide” să fim primiti în locasurile cele vesnice". Ilie Melniciuc-Puica

Domnul sa ne lumineze!