Z 303

Azi a fost o zi insorita!

Ma gandesc la toti cei ce poarta numele de Nicolae ori Nicoleta si le transmit cu gandul felicitari rugandu-ma sa le fie bine!!
Din ce in ce mai putini sunt cei ce poarta numele Arhiepiscopului Mirelor Lichiei si el nu are chiar nici o vina pentru lipsa de merite a unora ce se numeau Nicolae! In plus, e mare facator de minuni!

Eu... sunt in continuare expusa - ca sa nu zic incercata. Pentru ca, probabil, nu eram destul de handicapata din pricina durerii soldului... am facut o contractura musculara in mijlocul spatelui. Sper sa reusesc sa framant o mana de faina pentru prescuri!

Altfel, azi se mananca peste asa ca am pregatit o masa in consecinta. Copiilor le-am facut peste pane - pe care il mananca cu placere deosebita - incalcand un pic canonul postului :(

EVANGHELIA ZILEI

Ev. Luca 9, 57-62

În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, un om a zis către El: Doamne, eu voi merge după Tine, oriunde Te vei duce. Atunci Iisus i-a zis: vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-şi plece capul. Şi a zis către altul: vino după Mine. Dar el a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să merg să îngrop pe tatăl meu. Însă Iisus i-a răspuns: lasă morţii să-şi îngroape morţii lor, iar tu du-te de vesteşte împărăţia lui Dumnezeu. Un altul a zis: voi merge, Doamne, după Tine, dar mai întâi dă-mi voie să las în rânduială pe cei care sunt în casa mea. Iisus însă a zis către el: cel care pune mâna lui pe plug şi se uită înapoi nu este potrivit pentru împărăţia lui Dumnezeu.

Aceasta Evanghelie dezvaluie conditiile uceniciei.
Cei ce doreau sa-I urmeze lui Hristos, aveau sa impartaseasca cu El lipsurile si prigoana, sa renunte la cele ce ii leagau de lume, in mod egoist, si, mai presus de orice, sa nu se pierda pe drumul mantuirii, privind inapoi, spre cele ce le-au lasat pentru El! 

Evident, in planul vietii de azi, chiar si pentru noi, oameni obisnuiti, lucrurile stau la fel.
Atasamentul excesiv fata de lucruri - case, masini, haine - are darul de a ne departa de El. 
Ierarhia sentimentelor noastre trebuie reconsiderata mereu si dragostea trebuie sa poarte in ea acea masura care Il situeaza pe Dumnezeu mai presus de noi.
In evolutia noastra spirituala, ca si crestini,nu trebuie sa pierdem din vedere obiectivul nostru esential: mantuirea. Asta daca credem cu adevarat ca viata de pe pamant este doar o etapa pregatitoare pentru momentul intalnirii cu Dumnezeu.
Pentru asta atentia noastra trebuie sa fie in permanenta la cote ridicate pentru a nu ne rataci.