Fiecare semn de slabiciune ... ma duce cu gandul la cancerul pe care il port deja in ADN!
Cred ca incep insa sa inteleg ceva mai bine problema mortii.
Sfântul Vasile cel Mare spunea ca:
"Cea mai mare filosofie e cugetarea la moarte".
Ea, moartea, nici nu ma mai sperie, nici nu ma lasa indiferenta! Ea este finalitatea fireasca a vietii!
Doar ideea de a pleca fara sa fiu bine pregatita, este tulburatoare!
Dar pana la urma si asta... este la Domnul o chestiune pe care El o regleaza, dupa voia Sa!
Evanghelia lui Ioan, ce se citeste astazi, ne vorbeste despre cheia care deschide usile spre viata vesnica, cheie ce este la noi si pe care trebuie doar sa o folosim cu vrednicie!
Din punct de vedere teologic, scopul vietii noastre este pregatirea pentru clipa trecerii dincolo, acolo unde ne asteapta Hristos si Lumina cea nestinsa, bucuria vietii fara sfarsit!
Si cum ne pregatim?
Prin ascultarea Cuvantului Mantuitorului si prin credinciosie fata de Dumnezeu!
Pare asa de simplu!
Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.
Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor învia. Căci precum Tatăl are viaţă în Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine; Şi I-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii. Eu nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut la voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis. Ioan 5, 24-30
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu