Şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi au crezut în El.

Sfantul evanghelist Ioan ne-a lasa o Evanghelie mai... altfel! Canonica.

Celelalte trei evanghelii sunt numite sinoptice, pentru ca abordeaza subiectul Iisus din acelas unghi de vedere. 
Evanghelia dupa Ioan este diferita prin aceea ca fiecare cuvant este anume pus spre a ne conduce la misterul spiritual al Mantuitorului, impartasindu-ne mesajul Sau.

Daca Matei si Marcu pun accentul pe minunile lui Isus, iar Luca acordă mare atentie pildelor Domnului, Ioan nu urmărete nici unul din aceste aspecte.  
Minunile din Ioan sunt date ca semne si au fost alese cu mare atentie pentru a interpreta anumite adevăruri importante!  

In Evanghelia dupa Ioan ne este prezentata, exclusiv, intaia minune facuta de mantuitorul Hristos, la Nunta din Cana Galileii. 

Şi a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii şi era şi mama lui Iisus acolo. Şi a fost chemat şi Iisus şi ucenicii Săi la nuntă. Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin. A zis ei Iisus: Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu. Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune. Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor, care luau câte două sau trei vedre. Zis-a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă. Şi le-au umplut până sus. Şi le-a zis: Scoateţi acum şi aduceţi nunului. Iar ei i-au dus. Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa ştiau, a chemat nunul pe mire, Şi i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi au crezut în El. Ioan 2, 1-11

 
Sfântul Maxim Mărturisitorul oferă o tâlcuire alegorică destul de amănunţită minunii din Cana Galileii.
Interpretarea priveşte legatura dintre sufletul omenesc şi Dumnezeu.

"Iar mirele e, în chip vădit, mintea omenească, care îşi ia drept mireasă, spre împreună-vieţuire, virtutea. Cuvântul, fiind chemat, vine bucuros cinstind însoţirea lor şi întăreşte învoiala nunţii lor duhovniceşti şi încălzeşte duhovniceşte, prin vinul Său, dorinţa lor după multă rodire de prunci. Mama Cuvântului e credinţa adevărată şi neîntinată. Căci precum Cuvântul ca Dumnezeu este după fire Făcătorul Maicii care l-a născut pe El după trup, făcând-o Maică din iubirea de oameni şi primind să se nască din ea ca om, la fel Cuvântul, producând în noi mai întâi credinţa, se face pe urmă în noi Fiul credinţei, întrupându-Se din ea prin virtuţile cu fapta. 
Prin credinţă apoi ajungem la toate, primind de la Cuvântul darurile spre mântuire. Căci fără de credinţă, căreia Cuvântul îi este după fire Dumnezeu, iar după har Fiu, nu avem nici o îndrăzneală să ne adresăm cu cereri către El" ("Răspunsuri către Talasie 40", în: "Filocalia", vol. III, trad. pr. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005, p. 138). 
 Sufletul nostru este mire, iar mireasa noastră este virtutea. 
Cel care binecuvântează nunta sufletului cu virtutea este Dumnezeu, iar vinul este cel care ne îndeamnă aici să rodim şi să ajungem la faptele bune. 
Cât despre Maica Domnului, ea simbolizează credinţa. 
Nu este de mirare că Sfântul Nicolae Cabasila, vorbind despre unirea între sufletul omului şi Dumnezeu precizează că una dintre icoanele potrivite pentru acest mister este aceea a cuplului căsătorit. 
Dionisie Areopagitul utilizează o imagine asemănătoare atunci când spune că dragostea lui Dumnezeu faţă de om este similară cu aceea a unui bărbat faţă de femeia sa, deşi o depăşeşte din toate punctele de vedere şi nu poate fi comparată decât la distanţă cu aceasta.  

Sfântul Maxim Mărturisitorul precizează la finalul tâlcuirii sale: "Fie ca o asemenea nuntă să încheiem şi noi totdeauna şi fie ca Iisus cu Maica Sa să vină la ea, ca să readune cunoştinţa noastră care curge afară din pricina păcatului şi să o prefacă în îndumnezeire. Căci aceasta scoate mintea din cunoştinţa lucrurilor şi întăreşte până la neschimbalitate cunoştinţa firii, ca pe o apă spirituală prin calitatea vinului" (Ibid., p. 138).

Pentru Sfinţii Părinţi, nunta din Cana Galileii şi minunea care o însoţeşte reprezintă un eveniment spiritual care aminteşte mai mult de unirea noastră cu Dumnezeu, dar care confirmă totodată importanţa Tainei Cununiei.

Sursa Adrian Agachi, Ziarul Lumina, 2011