ZILELE SAPTAMANII LUMINATE

sunt pline de... semne, de lamuriri aduse de insusi Mantuitorul, care li se arata apostolilor in carne si oase, mergand, vorbind, mancand!

Daca meditam mai adanc, putem intelege ca dupa Invierea Domnului toate s-au umplut de lumina Sfanta a Invierii Lui. Ca o reintoarcere in timp, in noaptea Sfintelor Pasti, in biserica se sting toate luminile. Numai candela de pe Sfanta Masa din Sfantul Altar ramane aprinsa. Intunericul acela este chipul mortii si al iadului in care a coborat Hristos cu sufletul Sau. Candela aprinsa ce sta pe Sfanta Masa este sufletul viu si indumnezeit al Mantuitorului coborat la iad.
Dar vine momentul tainic cand toti ne imbracam in lumina pe care o luam din acel suflet viu si indumnezeit ce ni se daruieste perpetuu! "Veniti de luati Lumina!"

Saptamana aceasta are anumite randuieli cum ar fi aceea ca nu se citeste din Psaltire si ca nu se fac parastase in memoria celor trecuti la cele vesnice!
Este saptamana bucuriei si nimeni nu trebuie sa se priveze de ea! 

MARŢI
ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ

Evanghelia de la Luca
(XXIV, 12-35) In vremea aceea, Petru s'a ridicat şi a alergat la mormânt; şi aplecându-se, a văzut giulgiurile singure odihnindu-se. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se petrecuse. Şi iată că'n aceeaşi zi doi dintre ei mergeau la un sat care era departe de Ierusalim ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus. Şi ei vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea. Şi a fost că'n timp ce vorbeau şi se întrebau între ei, Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei. Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască. Şi El le-a zis: „Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi între voi mergând?“ Iar ei s'au oprit şi erau trişti. Şi răspunzând unul cu numele Cleopa, I-a zis: „Oare numai tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s'au întâmplat în el zilele acestea?“ Şi El le-a zis: „Care?“ Iar ei I-au răspuns: „Cele despre Iisus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi'n cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor; cum L-au osândit la moarte arhiereii şi mai-marii noştri şi L-au răstignit. Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi totuşi astăzi este a treia zi de când s'au petrecut acestea. Ci şi nişte femei de-ale noastre ne-au înspăimântat; ducându-se de dimineaţă la mormânt şi neaflându-I trupul, au venit zicând că vedenie de îngeri au văzut, care le-au spus că este viu. Iar unii dintre noi s'au dus la mormânt şi au găsit aşa cum şi femeile spuseseră, dar pe El nu L-au văzut“. Şi El le-a zis: „O, nepricepuţilor, şi cu inima zăbavnici a crede'n toate câte-au spus profeţii! Nu trebuia oare ca Hristos să pătimească acestea şi să intre'ntru slava Sa?“ Şi, începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a tâlcuit din toate Scripturile cele despre El. Şi s'au apropiat de satul unde se duceau, iar El Se făcea că merge mai departe. Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: „Rămâi cu noi, că e spre seară şi s'a plecat ziua“. Şi a intrat să rămână cu ei. Şi a fost că'n timp ce stătea împreună cu ei la masă, luând pâinea a binecuvântat şi, frângând, le-a dat. Şi s'au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; dar El li S'a făcut nevăzut. Şi au zis unul către altul: „Oare nu ardea'ntru noi inima noastră când ne vorbea pe cale şi'n timp ce ne tâlcuia Scripturile?“ Şi'n ceasul acela sculându-se s'au întors la Ierusalim şi I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei, care ziceau că Domnul cu adevărat a înviat şi I s'a arătat lui Simon. Şi ei au povestit cele petrecute pe cale şi cum a fost El cunoscut de ei întru frângerea pâinii.