CUVINTELE ADANCI

Omul a cunoscut o mare zguduire prin Hristos.
Intre contemporanii sai unii au crezut in El fara sa puna intrebari, altii l-au iubit devenind asa-numitii "nebuni". 
Prigoana crestinilor a dat omenirii sfinti martiri, exemple ale credintei jertfelnice.
Apoi au venit vremurile "nebuniei" dupa cuvantul evanghelic, cand tot cel ce era mai bun si mai ales dintre oameni buchisea litera Evangheliei.
Exista si azi oameni de o aleasa cultura si desavarsita morala care se dedica adancirii cunoasterii cuvintelor Evangheliei dar nu prea suntem dispusi a-i lua in seama...

Cele patru Evanghelii, scrise de oameni diferiti, cu nivele sociale si culturale absolut diferite, nu au prins nici un rid! Sunt proaspete, vii, si te invita la adanca reflectie.
Intre cele patru Evanghelii, cea care ii este atribuita Sf Ioan este una in care nu vom gasi atat minuni ale Mantuitorului  cat cuvintele Sale adanci, evanghelistul transmitandu-ne mesajul Sau, lamurind prin vorbe precise rostul venirii Sale pe pamant! Gasim aici chintesenta teologiei crestine.
Si, culmea, este evanghelia cea mai scurta! 
Dar, asa cum dalta sculptorului modeleaza piatra, asa ne sapa in minte si ne modeleaza sufletele cuvintele acestei Evanghelii! 

Şi Iisus le-a zis: Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce va crede în Mine nu va înseta niciodată. Dar am spus vouă că M-aţi şi văzut şi nu credeţi. Tot ce-Mi dă Tatăl, va veni la Mine; şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară; Pentru că M-am coborât din cer, nu ca să fac voia mea, ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine. 
Şi aceasta este voia Celui ce M-a trimis, ca din toţi pe care Mi i-a dat Mie să nu pierd nici unul, ci să-i înviez pe ei în ziua cea de apoi. Ioan 6, 35-39
si apoi:
„Căci trupul Meu este mâncare adevărată şi sângele Meu este băutură adevărată. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. 
Precum M-a trimis pe Mine Tatăl Cel viu şi Eu sunt viu prin Tatăl; şi cel ce Mă mănâncă pe Mine, acela va fi viu prin Mine. Aceasta este pâinea care s-a coborât din cer şi cel ce mănâncă pâinea aceasta a Mea viu va fi în veac” 
(Ioan 6, 53, 58).
 
La auzul acestor cuvinte multi s-au tulburat atunci si unii se mai smintesc si astazi! Si nu pentru ca ar fi inteles adancimea mesajului ci tocmai pentru ca l-au perceput ca fiind expresia unei manifestari deviante, limitandu-se la a interpreta vorbele Lui ad literam!

Dar lamuririle ne vin prin Sfintii Parinti.Astfel bunaoara Sfantul Macarie zice: „Precum vinul se amestecă în toate mădularele celui ce bea şi se preface în el şi el în vin, aşa cel ce bea Sângele lui Hristos se adapă cu Duhul dumnezeiesc, şi acesta se amestecă în suflet în chip desăvârşit şi sufletul în el. Şi, astfel sfinţit, sufletul se face vrednic de Domnul. Căci «toţi, zice, ne-am adăpat din acelaşi Duh » (1 Cor. 12, 13) iar prin Euharistia pâinii cei ce se împărtăşesc cu vrednicie se învrednicesc să se facă părtaşi de Duhul Sfânt, şi aşa sufletele vrednice pot să vieţuiască în veci. Şi precum viaţa trupului nu e de la trup, ci din afară de el, adică din pământ, aşa şi sufletul a fost învrednicit de Dumnezeu să aibă mâncare, băutură, veşmânt, care sunt viaţa adevărată a sufletului, nu din firea sa, ci din dumnezeirea Lui, adică din Duhul Său. Căci sufletul are firea dumnezeiască spre pâinea vieţii, adică pe Cel ce a zis: «Eu sunt pâinea vieţii» (Ioan 6, 48) şi apa vie spre vinul care veseleşte (Ps.103, 15), şi ca untdelemnul bucuriei” (Ps. 44, 8).