Și a zis Iisus: Spuneți oamenilor să se așeze. Și era iarbă multă în acel loc. Deci au șezut bărbații, în număr ca la cinci mii.
Atunci Iisus a luat pâinile și, mulțumind, a dat ucenicilor, iar ucenicii, celor ce ședeau; asemenea și din pești, cât au voit.
Iar după ce s-au săturat, a zis ucenicilor Săi: Adunați fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă ceva. Deci, au adunat și au umplut douăsprezece coșuri de fărâmituri, care au rămas de la cei ce au mâncat din cele cinci pâini de orz. Iar oamenii, văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: Acesta este într-adevăr Prorocul, Care avea să vină în lume.” IOAN 6: 5-14
Pentru credinciosii practicanti, minunea inmultirii painilor este o preinchipuire a Sfintei Euharistii!
Am analizat de multe ori cuvintele acestui pasaj evanghelic, plin de simboluri.
Ca oamenii au vazut in asta minune posibilitatea de a se hrani fara sudoarea fruntii, pare sa fie clar, de vreme ce Il vor cauta pe Iisus mai tarziu, neintelegand hranirea aceea decat in reperele ei lumesti.
Iisus Hristos, prin dragostea Sa si puterea Sa dumnezeiasca, a inmultit cele 5 paini si cei 2 pesti si a hranit poporul atunci si mereu cu iubirea Sa!
Am putea oare face si noi asemenea Lui? Hristos este modelul!
Am putea oare ca, din putinul pe care-l avem, care ne-a fost dat prin mila Domnului, sa inmultim, cu dragostea, intelepciunea si capacitatea noastra, aceste bunatati pentru a le darui celor care, poate, au atata nevoie?
Cu un cuvant bun sa aducem mangaiere, sa ne apropiem cu dragoste de semenii nostri; prin gesturi firesti de tandrete si copmasiune sa ii facem si pe altii sa faca asemenea, ca impreuna, in chip tainic, sa sporim trairi frumoase, menite sa risipeasca in noi toti raceala, neiubirea, indiferenta, necredinta...
Am putea si noi ca, dintr-o bucata de paine, impartind-o, sa ne impartasim impreuna, fie si in sens material, din putinul care, prin dragostea noastra, ar deveni mult, ajungand sa prisoreasca?
Minunea facuta de Domnul nostru Iisus Hristos are, dincolo de simboluri ce tin de teologie, si un talc, un mesaj practic, pentru noi toti, cei de azi, mai mult ca oricand dezarmati de aparenta neputinta de a ajuta, de a imparti, de a sacrifica din putinul pe care-l avem.
Lumea toata e in nevoie, infometata fie de paine, fie de Dumnezeu!
Si totusi, nimic nu se va schimba daca nu incep schimbarea cu mine! Sa devin eu un alt om, sa gandesc eu diferit, sa iubesc eu mai mult, sa nu ma resemnez, sa nu cedez, ci sa ma straduiesc sa impart, sa daruiesc, chiar daca imi pare ca ce dau e o picatura intr-un ocean, chiar daca poate sunt inselata si caritatea mea este folosita in mod abuziv.
Caci tot ce daruim este rasplatit!
Cele cinci paini si cei doi pesti pot fi virtutile, puterile, calitatile noastre, infime in raport cu numeroasele noastre defecte, pacate, patimi, neputinte si ispite!
E posibil ca multi sa fie deznadajduiti in fata acestei realitati, intrebandu-se cum sa spere in mantuire cu atat de putin?
Suntem vulnerabili, mereu pe punctul de a fi doborati…
Dar, totusi, asumandu-ne credinta in Dumnezeu, o credinta vie, lucratoare si o dragoste nesfarsita, fiind sinceri cu El si cu noi insine, gasim, descoperim in noi si vointa si puterea si, mai ales, iubirea!
Binecuvantati fiind, nu vom cadea, inmultind virtutile noastre, rabdarile noastre, smerenia noastra, faptele noastre de iubire!
Cu gandul la cinci paini si doi pesti, adica la iubirea lui Dumnezeu, vom reusi!
"... e timpul sa se trezeasca in noi chipul Lui dumnezeiesc, asemanarea cu El; nevointa noastra, credinta noastra, nadejdea noastra, iubirea noastra, pazirea poruncilor Lui, cu constiinta ca El Se roaga pentru noi!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu