duminică, 27 iunie 2021

"A fi demn de Dumnezeu"


Zis-a Domnul către ucenicii Săi: 
Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, și Eu Mă voi lepăda de el înaintea ­Tatălui Meu, Care este în ceruri. Cel ce iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; și cel ce nu-și ia crucea și nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. 
Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată, noi am lăsat toate și Ţi-am urmat Ţie. Cu noi, oare, ce va fi? 
Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi, cei ce Mi-ați urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va ședea pe tronul slavei Sale, veți ședea și voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Și oricine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii sau țarini pentru numele Meu, înmulțit va lua înapoi și viață veșnică va moșteni. Și mulți dintâi vor fi pe urmă și cei de pe urmă vor fi întâi. 
Matei 10, 32-33; 37-38; 19, 27-30

"A fi demn de Dumnezeu" este un tel!
Scopul vieții noastre, împlinirea vieții noastre, constă în a-L recunoaște pe Domnul in toti si in toate! Mantuitorul, si spune ca... tot (ce) "aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut"!

Cine-L recunoaște prezent pe Iisus în oameni împlinește voia Domnului. A reusi sa vedem aceasta inseamnă a intelege ca fiecare este un fiu al lui Dumnezeu și frate cu mine. 

Pericopa ne sugereaza ca Dumnezeu nu ne judecă, ca El nu judecă pe nimeni. Noi suntem cei care facem judecata și-L judecăm pe Dumnezeu! Iisus ne spune ca Judecata lui Dumnezeu consta in a-L primi sau nu, in a crede in El sau nu, in a iubi sau nu! 

Parcurgand aceasta pericopa intelegem ca a fi demn de Dumnezeu, este o chestiune de iubire, ca asta inseamna a iubi!

Cel ce iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; și cel ce nu-și ia crucea și nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. 

De ce oare Iisus vorbeste astfel, El care reprezinta perfectiunea divina adusa in carnea unui om, El iubirea jertfelnica?

Textul Evangheliei a fost scris in limba greaca si, daca in alte limbi cuvantul iubire este singular si de aceea defineste o arie larga de stari, limba greaca , foarte precisa in sensuri, foloseste patru cuvinte pentru a desemna iubirea - eros, philia, storghi si agape - fiecare avand un inteles bine definit!

Eros se refera la iubire senzuală, cea indusa de  simţuri  şi emoţii, e iubirea  legata de atractia fizica... iar ceea ce simti este o stare care nu are nimic de-a face cu logica ci doar cu simturile.

Philia  defineste sentimentul de dragoste iscat atunci cand iti place cineva, cand admiri o persoana; cand ai  admiraţie faţă de cineva pe care il socotesti demn. Insa acelas cuvant defineste si admiratia pentru o opera, iubirea pentru o personalitate, pentru rude indepartate, pentru frumos. 
Acest tip de iubire este rezultatul gandirii personale caci, inainte de a nutri dragostea, cantaresti in minte daca persoana (sau lucrul) 
respectiv(a) merita sau nu sentimentele tale. Cuvantul philia l-am putea traduce corect in romaneste prin prietenie. Intr-o prietenie faci bine fără să ți se ceară și fara sa astepti nici laude nici ceva in schimb. 

Storghi desemneaza dragostea familiala, a părintilor față de copii, a copiilor pentru părinți, dragostea intre frati dar si simpatia fata de colegii de serviciu, de facultate etc.
Dar aceasta forma de iubire, contrar primei noastre reactii, nu exprima capacitatea maxima a omului de a iubi, si asta deoarece viata face ca ea sa nu ramana stabilă caci parintii mor, conflictele familiale pot schimba registrul sentimentelor - frații pot ajunge sa se urasca intre ei in urma unor conflicte, rigiditatea parintilor, uneori chiar violenta lor, afecteaza sentimentele copiilor dupa cum 
neascultarea copiilor poate invenina sufletul parintilor; prieteniile se destrama- schimbi serviciul si colegii si relatiile se racesc, etc.

Agape ramane un cuvânt explicit care defineste iubirea perfecta,
iubirea gata de sacrificiu, iubirea fara margini si necondiţionată. 
si tocmai prin acest cuvant se defineste iubirea crestina, animata de aceea dorita arzatoare de Dumnezeu!
Acest tip de iubire stă in voinţă omului fiind o decizie, o optiune intima si personala!
Iubirea cuprinsa de semantica lui agape este dragostea raționala, care este indusa in primul rand de calitatile celui iubit. 
Ea se naste  din convingerea ca cel iubit e cel care merita iubirea deplina.

Sentimentele noastre de iubire penduleaza mereu intre eros si agape!
Erosul e neliniste si framantare, agape e seninatate in nesfarsita bucurie a daruirii.
 
Dragostre definita de eros este egocentrica, se are in vedere numai  sinele si nu se uita, in timp ce agape este altruista, nu se are in vedere pe sine si se uita pe sine!
Erosul cauta numai binele propriu, agape insa nu urmareste nici un folos, fiind o iubire cu totul dezinte­resata.

Asadar nu poate fi nici o neclaritate in textul biblic, chiar daca multi vor considera ca dragostea pentru copilul lor, de exemplu, bate de departe orice alt sentiment de iubire! 
Din nefericire toate celelalte forme de iubire, in afara celei definite de agape, se uzeaza! Viata ne da multe exemple de rupturi grave si definitive chiar si intre parinti si copii. 
Apoi, moartea este cea care tempereaza orice traire sentimentala, cat de mare ar fi ea. 

Exista deci, incontestabil, o ierarhie a iubirii si in piramida aceasta in locul cel de sus sta Dumnezeu. 
Devalmasia sentimentala adusa de confuzia trairilor nu face decat sa ne tulbure mintea si sufletele, impingandu-ne spre un dramatic esec sentimental, o deraiere de la randuiala fireasca a firii.
Intelegand insa asta, invatam sa iubim cum se cuvine, dand fiecaruia din sufletul nostru sentimentele corespunzatoare!

Iubirea desavarsita trebuie sa fie scopul vietii noastre lumesti, idealul nostru! La acest tip de iubire trebuie sa aspiram doar in raport cu Dumnezeu. 
Iubind un om mai mult decat pe Dumnezeu, chiar daca este vorba de copilul tau, traim deceptia care insoteste nemijlocit sentimentele de dragoste interumane. Ea va fi cu atat mai mare cu cat am iubit mai mult. 
Singurul care nu deceptioneaza, care nu dispare, care ne ramane alaturi, este Dumnezeu! 
Chiar daca, in focul revoltei interioare, nu vrem sa recunoastem, adevarul ni se reveleaza pas cu pas!

Acesta este mesajul Mantuitorului : sa-L iubim mai presus de fiinta noastra! 
Desigur, este un demers dificil dar nu imposibil!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu