SFATUL LUI CAIAFA:

"Voi nu știți nimic; nici nu gândiți că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul. 

Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a prorocit că Iisus avea să moară pentru neam. Și nu numai pentru neam, ci și ca să-i adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei risipiți."

„În vremea aceea arhiereii și fariseii au adunat sobor împotriva lui Iisus și ziceau: Ce este de făcut, pentru că Omul acesta săvârșește multe minuni? Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El și vor veni romanii și ne vor lua și țara și neamul. 

Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu, le-a zis:

Voi nu știți nimic; nici nu gândiți că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul. 

Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a prorocit că Iisus avea să moară pentru neam. Și nu numai pentru neam, ci și ca să-i adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei risipiți. Deci, din ziua aceea, s-au hotărât să-L omoare. De aceea, Iisus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ținut aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, și acolo a rămas cu ucenicii Săi. Și erau aproape Paștile iudeilor și mulți din țară s-au suit la Ierusalim mai înainte de Paști, ca să se curățească.

Deci, căutau pe Iisus și, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: Ce vi se pare? Oare nu va veni la sărbătoare? Iar arhiereii și fariseii dăduseră porunci ca, dacă va ști cineva unde este, să dea de veste, ca să-L prindă.” Ioan 11:47-57

HRISTOS  A  INVIAT si odata cu invierea Sa am primit si noi darul invierii!

In Evanghelia dupa Ioan,  in centrul evenimentelor mentionate se afla invierea lui Lazar, cea mai spectaculoasa dintre minuni  - relatata in cap 11, din care face parte si acest fragment, citit astazi, in care ni se anunta intentiile carturarilor si ale fariseilor de a-L sacrifica pe Cel Care l-a inviat pe Lazar!

Moartea este un subiect sensibil pentru ca exista, incontestabil, o frica de moarte, ca de orice lucru necunoscut! Caci fiecare isi construieste propria sa parere despre moarte ca si despre viata!

Am gasit o istorioara legata de frica de moarte a lui Moise. Ma gandesc ca este azi timpul sa o pun aici.

Se spune despre Moise că, atunci când a ajuns la 120 de ani, a auzit un glas din cer care i-a spus: „Moise, prietenul Meu, a sosit momentul să te întorci acasă. Tu ai spus că viața omului este de 70 de ani, de 80 de ani pentru cei mai tari… Iata, tu ai 120 de ani, deci vei muri”… Moise a răspuns: „Eu nu vreau să mor. Permite-mi să scriu mai înainte de douăsprezece ori Cartea legii pentru cele douăsprezece triburi!”. 

In acea vreme era nevoie de mult timp pentru a scrie de douăsprezece ori Cartea Legii! 

Dar Dumnezeu n-a fost de acord, ci l-a trimis pe arhanghelul morții, Samael, să-l ia pe Moise… Dar când Moise l-a văzut venind, făcu semnul Numelui lui Dumnezeu spre cer, semn pe care el îl cunoștea, arhanghelul căzu la pământ, iar Moise îi puse piciorul pe gât, gata să ucidă îngerul morții. 

Dar Dumnezeu i-a spus: „Nu te atinge de arhanghel, pentru că el își face numai datoria, îmi readuce acasă fiii acasa”. Atunci Moise nu se atinse de arhanghel, care se reîntoarse la Dumnezeu spunând: „Mergi Tu să-l iei pe slujitorul Tău Moise căci pe mine mă ucide”. Atunci Dumnezeu, care-l respecta foarte mult pe Moise, l-a trimis pe arhanghelul Mihail, cel care l-a învins pe satana. 

Prin urmare, arhanghelul Mihail merse să-l convingă pe Moise că a venit vremea să se întoarcă acasă. 

Moise a spus: „Eu nu pot muri, pentru că L-am cunoscut pe Dumnezeu care e Viața. Eu nu vreau să mor…”. 

Arhanghelul Mihail se întoarse la Dumnezeu și-I spuse: „Nu reușesc să-l conving”! 

Domnul i-a răspuns: „Întreabă-l ce vrea. Apoi noi îi vom da ceea ce vrea, numai să accepte să moară.”  Mihail se întoarse la Moise și-i spuse: „Dumnezeu îți dă orice ai cere, dar tu trebuie să mori”… Moise i-a răspuns: „Să mă transforme într-un bou. Căci boul trăiește. Dumnezeu e viața. Deci, cel puțin voi trăi”. Arhanghelul se întoarse la Dumnezeu și zise: „Vrea să devină un bou”… Domnul nu a fost de acord… Dar îi oferi posibilitatea de a cere un alt lucru. Moise a cerut să fie transformat într-o plantă, căci și ea e viață… Dumnezeu nu a fost de acord. Mihail era într-o dificultate tot mai mare… Nu mai știa ce să facă… A treia oară Moise a cerut să fie transformat într-o piatră, căci și piatra e ca Dumnezeu: o stâncă stabilă… Mihail era într-o dificultate și mai mare și-i spuse: „Moise nu vrea să moară”. Dumnezeu i-a răspuns: „Mergi și spune-i că el trebuie să moară. Iar de data aceasta Eu voi fi de acord indiferent de condiția pe care el o va pune. Dar el trebuie să moară”. Moise a răspuns: „Eu accept să mor, cu o singură condiție: vreau ca Dumnezeu să mă sărute pe gură”. 

De fapt, mormântul este sărutul lui Dumnezeu pe gura omenirii! 

Iar Moise n-a mai murit, pentru că a avut sărutul lui Dumnezeu. 

Peste acest punct, nici măcar Dumnezeu nu putea să treacă în iubirea Sa pentru om! 

În mormânt, Domnul Se identifică cu toți. Și, în sfârșit, omul poate trăi pe deplin viața sa pentru că știe ce îl așteaptă: îl așteaptă comuniunea cu Dumnezeu. 

Este cea mai frumoasă concluzie a Evangheliei, este ținta! 

Această contemplare ne eliberează de fricile noastre și ne permite să trăim o viață adevarata. Prin aceasta suntem curatati de păcat… 

Este important să alungam ideea gresita despre moarte, care ne face să trăim viața mereu cu frica… 

Tot omul insa isi doreste sa nu moara si, chiar daca nimeni nu a supravietuit, tot omul spera asta!

Cele mai mari realizari ale omului se dovedesc a nu-i apartine! Majoritatea lucrurilor pe care omul reușește să le facă in viata sa nici nu si le dorește prea mult, multe facandu-le numai pentru că trebuie sau pentru ca le fac si altii!

Lucrurile esentiale nu sunt insa „de făcut”, ci sunt „primite in dar”! 

Viata, de exemplu, o primim - nu ne-am nascut din voia noastra, multi nici macar din voia parintilor! 

In consecinta, nici moartea, punctul final al vietii, nu e in puterea noastra. Cu alte cuvinte, începutul și sfarsitul vieții nu se afla in puterile noastre!

Chiar daca azi, oamenii se straduiesc sa detina controlul, lucrurile pot oricand... scapa de sub control! 

Negandu-L pe Cel caruia Ii apartinem, de fapt, nu vom putea fi noi insine, orice am crede sau am spune . 

Suntem in dimensiuni paralele cu realitatea obiectiva, cu Adevarul!

Moartea ne tulbură iar a trai fara constienta prezentei Tatalui ceresc,  cu teama pentru sfarsitul inevitabil, ne risipim, uitand de limite. 

In acest caz, chiar daca nu vrem sa acceptam, tot ce reusim este sa ne distrugem, pe noi, pe alții, viața, chiar lumea…

Cand omul acceptă că vine de la Tatăl ceresc și că este rânduit să ajungă inapoi la El, atunci se acceptă pe sine, incercarile, invata sa se simta si sa se comporte ca un fiu, iar pe ceilalți sa îi considere frații săi; moartea nu mai este atunci dramatica, fiind regasirea cu Tatal! 

O viață în iubire, în comuniune cu Dumnezeu, este deja de pe acum o victorie asupra morții, adica este viață veșnică!

Depinde de fiecare dintre noi ce fel de raport avem cu moartea și cu viața!

Iisus va fi ucis, dandu-Si viața pentru toți… Va muri dar va invia!

Moartea lui Iisus e semnul păcatului nostru, este o jertfa necesara  renasterii noastre dar este, în același timp, expresia slavei și a iubirii lui Dumnezeu!