MOSII DE VARA

Aceasta zi, care pica in sambata dinaintea Rusaliilor, este pentru mine prilej de amintiri pretioase.

In casa noastra aceasta zi era sacra!

Inca de dupa Mosii de Iarna, bunica incepea déjà sa puna bani deoparte pentru parastasul de la inceputul verii. 
Pana la Mosii de Vara, cand dadea de pomana fructele si legumele proaspat iesite,  draga de ea nu punea gura pe o cireasa ori pe o rosie!

Cat voi trai imi voi aminti de parastasul de vara cand imensa masa din sufragerie noastra era incarcata cu farfurii pline, insirate pe patru randuri.

Pe fundul fiecarei farfurii era orez cu lapte. Ah! Orezul cu lapte al bunicii... 
Deasupra, impachetate cu grija in celofan, stateau asezate: friptura, peste, branza, un ou, paine, o bucata de coliva si o prajitura. Apoi, nelipsitele trufandale: castravete, rosie si cirese legate in buchetele. 
Langa fiecare farfurie se afla o cana cu vin, cu o floare legata de toarta, o lumanare aprinsa, o cutie cu chibrituri si o lingura. Nu lipsea nimic.

Bunica tinea la aspect asa ca felul in care erau toate astea asezate impresiona. 
Pentru noi, copiii, era ceva magic!

Inainte de a merge la Liturghie, totul era pregatit. Doar lumanarile erau inca neaprinse. 
Dupa slujba, ne intorceam acasa si asteptam cu totii sa vina preotul ca sa sfinteasca toate bucatele.
Nimeni nu indraznea sa puna ceva in gura inainte ca sfintirea vaselor sa se fi terminat!

Cu aceasta ocazie in casa noastra veneau toate neamurile  - copii, frati, surori, nepoti, fini - dar si vecini. Casa si curtea erau pline.

Dupa ce preotul termina de zis cele cuvenite, fiecare primea o farfurie si o cana, pentru care zicea "bogdaproste", si abia atunci, dupa ce erau impartite toate vasele, ne asezam si noi la masa - caci, evident, pe langa bunatatile din farfurii, se pregatea si un panz familial copios.

Pentru noi toti era zi de sarbatoare. 
Doar bunicii nu i se uscau lacrimile! Ostenita, plangea tacut, cu gandul dus la copiii pe care i-a ingropat, la parintii, surorile si fratii ei, la fiecare suflet pus pe pomelnicul citit de preot in acea zi!

Nimeni dintre urmasii ei nu a mai reusit sa faca ce a facut bunica pentru sufletele mortilor!
Dar, inteleapta cum era, ea a stiut ca timpurile se vor schimba si ca va fi greu pentru mama si matusa mea sa faca asemenea ei. 

Intr-o zi, una din multele pe care le-a trait in pat, ne-a spus:

- Voi sa nu va suparati daca nu puteti face pomeni copioase. Taina cea mare este sa nu uitati sa pomeniti pe nimeni in ziua Mosilor! Ganditi-va la toti cei pe care i-ati cunoscut si nu mai sunt; scrieti-le numele pe un pomelnic si mergeti cu o lumanare la biserica.
Daca puteti, fierbeti si o mana de grau... ca e bine sa fie un abur sfant! Daca luati o paine si o sticla cu vin e destul. Mortii, saracii, nu mai au ce face! Nici nu mai mananca nici nu mai beau dar asteapta rugaciunile noastre. Noi trebuie sa ne rugam aici pentru ei. Si, de ne rugam cu credinta, vor putea si ei sa se roage acolo pentru noi!

Imposibil sa uit aceste vorbe si, chiar daca - Domnul stie - nu am reusit sa fierb mana aceea de grau, ziua dedicata mortilor, ma straduiesc sa nu uit sa-i pomenesc pe toti cei pe care i-am intalnit in viata asta si au plecat la cele vesnice! 

Si stiu ca imaginea bunicii ma va urmari intreaga zi si ochii mi se vor umezi asa cum mi se intampla cand ma gandesc la cei care nu mai sunt.

Doamne, odihneste-i pe cei adormiti si-i asaza pe dansii in curtile Tale!

Iunie 2021