"ACUM MOARTEA NU MAI ESTE MOARTE"

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul:

 Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac. 

Însă iudeii I-au zis: Acum am cunoscut că ai demon. Avraam a murit, de asemenea și prorocii; și Tu zici: Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veac? Nu cumva ești Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Și au murit și prorocii. Cine Te faci Tu a fi? 

Iisus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu este Cel Care Mă slăvește, despre Care ziceți voi că este Dumnezeul vostru. Și nu L-ați cunoscut, dar Eu îl știu; și, dacă aș zice că nu-L știu, aș fi mincinos asemenea vouă. Ci Îl știu și păzesc cuvântul Lui. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea și a văzut-o și s-a bucurat. 

Deci au zis iudeii către El: Încă nu ai cincizeci de ani și l-ai văzut pe Avraam? 

Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam. 

Deci, au luat pietre ca să arunce asupra Lui, dar Iisus S-a ferit și a ieșit din templu și, trecând prin mijlocul lor, a plecat de acolo.”

Ioan 8:51-59

Pentru fragmentul din finalul  cap 8, din Evanghelia dupa Ioan, propun o meditatie pe care am ascultat-o la postul Radio Renasterea. Formatul este cel de mai jos... o trimitere la situl postului de radio!

https://radiorenasterea.ro/hristos-cel-inviat-si-sansa-nemuririi-marti-saptamana-a-5-a-dupa-pasti/

„Acum moartea nu mai este moarte, ci somn, călătorie, mutare dintr-un loc mai rău în unul mai bun. Că moartea Stăpânului ne-a dăruit nouă nemurirea; pogorându-Se la iad, i-a tăiat nervii și i-a surpat tăria. Și moartea, care era înainte înfricoșătoare și amară, a făcut-o Hristos să fie acum atâta de ușoară, încât unii chiar sar în brațele morții și se grăbesc să se mute pe lumea aceasta. De aceea și Pavel striga zicând: Este cu mult mai bine să mă desfac și să fiu împreună cu Hristos (Filipeni 1, 23). Dar lucrul acesta acum, după venirea lui Hristos, după ce au fost sfărâmate porțile cele de aramă, după ce Soarele dreptății (Maleahi 4, 2) a luminat întreaga lume, atunci însă, fața morții era înfricoșătoare și zguduia sufletele drepților acelora. De aceea și îndurau cu ușurință toate celelalte dureri, chiar când erau greu de suferit.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XLV, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 22, p. 129- 130

”