Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul:
Textul de astazi vine, in continuare, sa ne vorbeasca despre realitatea incredibila a neiubirii si a nerecunoasterii lui Hristos, a nevederii evidentei, caci ce poate fi mai evident ca Lumina!
Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii.
Acestea le-a vorbit Iisus și, plecând, S-a ascuns de ei.
Dar, deși a făcut atâtea minuni înaintea lor, ei tot nu credeau în El, ca să se împlinească prin aceasta cuvântul prorocului Isaia, pe care l-a zis: «Doamne, cine a crezut în ceea ce a auzit de la noi? Și brațul Domnului cui s-a descoperit?»
De aceea nu puteau să creadă, că iarăși a zis Isaia: «Au orbit ochii lor și a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii și să nu înțeleagă cu inima și ca nu cumva să se întoarcă, și Eu să-i vindec».
Acestea a zis Isaia când a văzut slava Lui și a grăit despre El.
Însă și dintre căpetenii mulți au crezut în El, dar nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie izgoniți din sinagogă; pentru că au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu.
Iar Iisus a strigat și a zis: Cel ce crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. Și cel ce Mă vede pe Mine vede pe Cel Care M-a trimis pe Mine. Eu Lumină am venit în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. Și, dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu îl judec Eu; căci n-am venit ca să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea.”
Textul de astazi vine, in continuare, sa ne vorbeasca despre realitatea incredibila a neiubirii si a nerecunoasterii lui Hristos, a nevederii evidentei, caci ce poate fi mai evident ca Lumina!
Dar nu este chiar condamnata aceasta orbire, evanghelistul Ioan presarand semnele sale, spre a intelege in adanc.
Semnele acestea vin din prorocirile proorocului Isaia!
Textele sunt greu de inteles dincolo de aparente daca nu stim despre ce vorbeste Iisus.
Dar evanghelistul explica ca aceasta neputinta a credintei este anume „ca să se împlinească prin aceasta cuvântul prorocului Isaia, pe care l-a zis: «Doamne, cine a crezut în ceea ce a auzit de la noi? Și brațul Domnului cui s-a descoperit?» ”.
Ioan ne spune ca, "Deși a făcut atâtea minuni înaintea lor, ei tot nu credeau în El” (v. 37)
Asadar, desi fusesera martori ai minunilor pe care Iisus le-a făcut, ei tot nu erau capabili sa creada in El!
Cuvintele acestea reamintesc de o remarca a lui Moise, adresata in pustiu poporului pe care il scosese din sclavie: „Ați văzut toate câte a făcut Domnul înaintea ochilor voștri, în pământul Egiptului (…) dar până în ziua de astăzi nu v-a dat Domnul Dumnezeu minte ca să pricepeți, ochi ca să vedeți și urechi ca să auziți” (Deut. 29, 2-4)
Cu alte cuvinte, evanghelistul ne spune ca necredinta omului in Dumnezeu este ancestrala si, daca e sa judecam cuvintele lui Moise, vina ii apartine lui Dumnezeu care nu ne da ochi si urechi, nici minte sa pricepem!
Necredinta insa vine din inceputuri, inca de la Adam, care a preferat sa creada șarpelui decât lui Dumnezeu!
Caci toate le știe Domnul; El nu isi face iluzii in ce ne priveste, stie că oamenii nu cred si tocmai de aceea a decis sa moara, prin Fiul, pe cruce!
Cuvintele se gasesc in Isaia cap. 53 , un text foarte interesant, care merita citit cu atentie, el prevestind patimirile Domnului Hristos :
De ce oare omul nu poate să creadă - caci asta este problema omenirii, de azi si din totdeauna : necredinta in Dumnezeu ?!
Ioan explica aceasta cadere a omului sub sarmul diavolului, spunând: „ pentru că au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu” !.
Iata de ce reuseste diavolul sa ne stavileasca credinta!Și aceasta este slabiciunea omului!
Pentru ca Dumnezeu "atat de mult a iubit lumea incat pe Insusi Fiul Sau L-a dat" ca sa mantuiasca lumea de marele pacat al necredintei! care ne face sa traim aici cu un mare gol in suflet, un gol pe care, orbiti si surzi, nu stim sa-l umplem decat cu ... mândria deșartă!
Cuvintele se gasesc in Isaia cap. 53 , un text foarte interesant, care merita citit cu atentie, el prevestind patimirile Domnului Hristos :
„Deși era disprețuit și cel din urmă dintre oameni, om al durerilor și cunoscător al suferinței, Unul înaintea căruia să-ți acoperi fața, disprețuit și nebăgat în seamă… Totuși, El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră și prin rănile Lui noi toți ne-am vindecat”.
Evanghelistul insa spune că aceia, oamenii, „nu puteau sa creada” nu si ca nu ar fi voit să creadă!
Evanghelistul insa spune că aceia, oamenii, „nu puteau sa creada” nu si ca nu ar fi voit să creadă!
Dealtfel și dintre căpetenii mulți au crezut în El!
De ce oare omul nu poate să creadă - caci asta este problema omenirii, de azi si din totdeauna : necredinta in Dumnezeu ?!
Spune Isaia (cf. 6, 9-10), "Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege şi, uitându-vă, vă veţi uita, dar nu veţi vedea. Că s-a învârtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă la Mine şi să-l vindec"!
Ioan spune asadar ca „ei nu puteau să vadă”!
Cel care face aceasta orbire, aceasta surzenie este el care, încă de la Adam, l-a impiedicat pe om sa creada, sa vada, sa simta si sa inteleaga iubirea lui Dumnezeu!
Am putea spune deci ca o alta cauza a necredintei omului sta in aceasta orbire instrumentata de diavol!
Ioan explica aceasta cadere a omului sub sarmul diavolului, spunând: „ pentru că au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu” !.
Iata de ce reuseste diavolul sa ne stavileasca credinta!Și aceasta este slabiciunea omului!
Omul, debusolat, incapabil sa vada padurea din cauza copacilor, nevazand iubirea lui Dumnezeu, nu crede in El!
Ceea ce face Dumnezeu cu noi este incredibil: stiind cum suntem, stiind cum este dusmanul Lui, si implicit al nostru, care ne-a inchis ochii si ne-a bagat frica si minciuna in oase, El continua sa ne iubeasca!
Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu